duce

 

1.                 A duce + acuzativ înseamnă „a transporta ceva sau pe cineva dintr-un loc într-altul”:

 

Camionul acesta duce muncitorii pe şantier.

Acum voi duce cumpărăturile acasă.

 

În combinaţie cu anumite substantive, verbul a duce îşi schimbă sensul, intrând în diverse expresii:

 

·                     A duce + războaie (lupte/negocieri/tratative etc.) înseamnă „a purta războaie/lupte etc.”:

 

Au dus războaie grele înaintea dobândirii independenţei.

Cele două state duc tratative pentru lărgirea cooperării economice.

 

·                     [stil.] A duce cu zăhărelul (de nas sau cu preşul) pe cineva sunt expresii familiare şi populare cu sensul  „a păcăli (cu vorba) pe cineva”:

 

Pe el nu-l poţi duce cu zăhărelul.

Pe cine crezi tu că duci de nas (cu preşul)?

 

·                     [stil.] A duce pe cineva mintea (capul) (+ la) înseamnă „a fi inteligent” sau „a se pricepe la ceva” şi este o expresie familiară:

 

Degeaba face pe prostul ; noi ştim că îl duce mintea.

Îl duce mintea numai la prostii.

 

·                     A(-i) duce dorul poate însemna „a-i fi dor”:

Îi duce dorul fratelui său.

sau „a simţi lipsa”

Acum duce dorul libertăţii de altădată.

 

·                     A duce grija cuiva sau a ceva poate însemna „a fi îngrijorat din cauza”:

Duce grija banilor.

sau „a se interesa îndeaproape”:

I-a dus întotdeauna grija acestui copil, deşi nu era al său.

 

2.       A duce + acuzativ + la.

Atunci când complementul direct al verbului este o persoană (sau un grup de persoane), a duce este sinonim cu a conduce:

 

A dus-o pe sora ei la aeroport.

 

3.       A duce + la înseamnă „a avea drept rezultat”:

 

Neatenţia duce uneori la nenorociri.

 

4.       A o duce poate însemna fie „a o ţine în”:

 

O duce numai în petreceri.,

 

fie „a trăi” :

 

Dar ştiu că o duce bine…

 

5.       A se duce este sinonim cu a muri, a pieri, a se risipi, a se cheltui sau a trece:

 

Bunicii lui s-au dus demult.

Banii s-au dus pe materiale consumabile.

Vremurile acelea s-au dus.

 

6.       A se duce (+ la/să) are înţelesul  „a merge”:

 

Unde te duci ?

M-am dus să văd filmul.

M-am dus la film.

 

·           [stil.] A (se) duce de râpă înseamnă „a (se) distruge”, „a decădea” sau „a face să decadă” şi aparţine limbajelor popular şi familiar:

 

Întreaga lui avere s-a dus de râpă.

În curând va duce de râpă economia acestei regiuni.

 

·           [stil./util.] Formele active sau reflexive ale verbului a duce sunt utilizate la imperativ sau la conjunctiv pentru exprimarea imprecaţiilor. Astfel de utilizări apar în exprimarea neelegantă:

 

Du-te (ducă-se) dracului (pe pustii etc.)!

 

7.       [stil.] A-şi duce în combinaţie cu substantive precum viaţa, traiul, zilele etc. înseamnă „a trăi”. Aceste expresii aduc contextului în care apar o notă populară:

Ei şi-au dus întotdeauna viaţa în modestie.

Ne ducem şi noi traiul cum putem.

N-ar trebui să dai bani: tu de-abia-ţi duci zilele.

 

(- reflexiv₂)

(MIHAELA POPESCU)

 

duce capul, mintea - duce₁

duce cu zăhărelul (de nas / cu preşul) - duce₁

duce dorul - duce₁

duce grija - duce₁

duce negocieri (tratative) - duce₁

duce războaie (lupte) - duce₁