după

 

1.     Este o prepoziţie care are ca sens fundamental posterioritatea.

·         Poate preceda un atribut, arătând că ceva este conform cu altceva:

 

Film după un roman de Balzac.

 

[stil.] o relaţie de rudenie (numai în limbajul familiar):

 

Bunicii după mamă (= bunicii care sunt părinţii mamei).

 

sau posterioritatea în timp:

 

Săptămâna de după Paşte.

 

·         Săptămâna de după (- viitor, trecut).

 

·         După utilizat temporal.

Poate preceda un complement care arată posterioritatea în raport cu un anumit moment:

După spectacol, am plecat acasă pe jos (= când spectacolul s-a terminat, am plecat acasă).

 

perioada în urma căreia are loc o acţiune:

 

S-a întors după o săptămână trist şi bolnav (= după ce a trecut o săptămână).

 

sau succesiunea în timp şi, în acest caz, substantivul este repetat:

 

An după an devenea tot mai trist (= pe măsură ce anii treceau).

 

·         După utilizat local.

Poate preceda un complement, arătând că ceva este plasat în spatele altui obiect:

 

Scaunul este după uşă.

Prima clădire după librărie este farmacia.

 

·         După utilizat final.

Precedă un complement exprimând scopul unei acţiuni. [stil.] Această exprimare este specifică limbajului curent, familiar:

 

A plecat după lapte (= a plecat să cumpere lapte).

Umblă după serviciu (= umblă să găsească un serviciu).

 

·         După utilizat pentru conformitate.

Poate preceda un complement, arătând că ceva este conform cu altceva:

 

După părerea criticilor, filmul este foarte bun (= conform părerii criticilor, filmul este foarte bun).

După sondajele efectuate se pare că el va fi ales (= conform sondajelor efectuate se pare că el va fi ales).

 

 [stil.] Cu această valoare, după este frecvent utilizat în limbajul curent. Sinonimul său conform (vezi acest cuvânt) este întâlnit în limba îngrijită, oficială.

 

·         După amiază, după masă, după prânz.

Sunt expresii cu valoare adverbială utilizate nediferenţiat pentru a denumi a doua parte a zilei:

 

Dimineaţă sunt foarte ocupat, dar după amiază (după masă, după prânz) ne putem întâlni la orice oră.

 

2.     După folosit adverbial.

Când substantivul este omis, după poate fi utilizat singur, având o valoare adverbială de timp:

 

Ne întâlnim înainte de spectacol sau după?

 

sau de loc:

 

Teatrul este înainte de hotel sau după?

 

 [stil.] În acest caz el este de obicei corelat cu înainte şi apare mai ales în limba vorbită curentă.

 

3.     A alerga după cineva.

În combinaţie cu verbele a alerga, a fugi, a se lua şi cu un complement persoană, după poate desemna locul acţiunii:

 

Aleargă (fuge) după el să-l prindă (= aleargă în urma lui).

[stil.] Construcţia cu verbul a se lua este familiară:

 

El a fugit, dar câinii s-au luat după el (= câinii l-au urmărit).

 

În combinaţie cu verbele a alerga, a umbla, a fugi, un complement obiect sau persoană are sens de scop:

 

Aleargă după funcţii înalte, după bani (= încearcă să obţină funcţii înalte, bani).

Umblă după fata vecinului.

 

[stil.] Cu această valoare de scop, după este utilizat mai ales în limbajul familiar.

 

4.     A aştepta (a sta) după cineva.

[stil.] În vorbirea curentă, familiară, această expresie se utilizează frecvent pentru a exprima lipsa de răbdare de a aştepta:

 

Grăbeşte-te că nu stau (nu aştept) după tine toată ziua, mai am şi alte treburi.

 

5.     A striga după cineva.

[stil.] Este o expresie din limbajul familiar, însemnând “a striga, a chema pe cineva care se îndepărtează”.

 

6.     În combinaţie cu alte prepoziţii, după formează prepoziţii compuse: de după, pe după, până după.

 

7.     În combinaţie cu pronumele ce, cu conjuncţia că şi cu adverbele cum, cât, formează locuţiuni conjuncţionale: după ce, după ce că, după cum, după cât.

 

8.     [stil.] Într-un limbaj neliterar, dar care se vrea elegant, există şi pronunţia greşită dupe.

 

(- temporal₃, conform₂).

(NARCISA FORASCU)

 

după aceea, apoi

 

După aceea este o locuţiune cu valoare de adverb, utilizată frecvent în limba literară curentă, pentru a exprima posterioritatea în timp.

 

Întâi ne facem temele şi după aceea mergem la cinematograf.

 

Pronumele aceea care intră în componenţa acestei locuţiuni este invariabil.

 

[stil.] În limbajul familiar se foloseşte forma mai scurtă după aia. Sinonimul său apoi este perfect echivalent cu după aceea, deci ele se pot folosi nediferenţiat.

 

(NARCISA FORASCU)

 

după aia - după aceea

după câte(e) - cât III

 

după ce, după ce că

 

1.     După ce – temporal.

Este o locuţiune conjuncţională care anunţă o propoziţie temporală, arătând că o acţiune se petrece după o altă acţiune:

 

După ce ne trezim din somn, mergem la teatru (= mai întâi ne trezim, apoi mergem la teatru).

 

[util.] Este conjuncţia cea mai frecventă pentru a exprima raportul de posterioritate în timp.

 

2.     După ce, după ce că – cumulativ.

O a doua valoare a acestei locuţiuni conjuncţionale este cea cumulativă, adică arată că ceva se cumulează, se adună cu altceva. Pentru acest sens, ea este sinonimă cu după ce că, cele două putând fi folosite nediferenţiat.

 

După ce (după ce că) plouă, mai bate şi vântul (= plouă şi, în plus, bate vântul).

 

[stil.] Cele două se utilizează în limba literară curentă. Prezenţa în frază a corelativelor de precizare nu este absolut necesară, dar în absenţa lor ideea de cumul este mai slabă, de aceea ele apar foarte frecvent.

 

(- temporal₁)

(NARCISA FORASCU)

 

după cum - cum

după cum - comparaţie₁