face

 

1.     A avea a face + cu.

De obicei, a avea a face se construieşte cu prepoziţia cu urmată de un substantiv sau un substitut al acestuia, desemnând o persoană sau un obiect.

 

·         A avea a face cu cineva.

Înseamnă a se afla într-o relaţie cu cineva, a-l fi cunoscut, a-i fi vorbit:

 

Am avut a face cu un funcţionar foarte amabil.

 

[stil.] În limbajul familiar, a avea a face cu cineva mai poate fi înţeles ca o ameninţare adresată cuiva care nu are un comportament adecvat:

 

Dacă nu eşti cuminte o să ai a face cu mine (= o să te pedepsesc).

 

·         A avea a face cu ceva.

Această expresie înseamnă „a trebui să se ocupe de ceva, a se afla în prezenţa a ceva”:

 

În acest caz, avem a face cu o problemă foarte dificilă, o boală greu de tratat.

 

[stil.] Ca şi în cazul precedent, mai rar, are acelaşi sens de ameninţare adresată cuiva:

 

Dacă nu te linişteşti, o să ai a face cu nuiaua.

 

[stil.] Aceasta este, de asemenea, o expresie întâlnită numai în limbajul familiar.

 

2.      Ce am eu a face cu asta?

Această expresie marchează indiferenţa sau refuzul cuiva de a fi implicat, de a se amesteca într-o problemă:

 

Ce am eu a face cu relaţiile lui cu familia, ca să-mi pierd timpul cu asta? Nu mă interesează.

 

[stil.] În limbaj familiar, expresia este echivalentă cu ce treabă am eu cu asta? cu care poate fi substituită adesea.

 

(- verb₃).

 

(NARCISA FORASCU)

face a  - a₁

face cunoştinţă - cunoştinţă

face forte să - forte

face luntre şi punte - forte

face praf - verb₈

face toate eforturile - forte

face tot posibilul - forte