fi

 

1.     Este un verb cu mai multe sensuri şi cu utilizări variate:

 

Când are înţeles independent, el poate însemna:

 

„a exista”: Pe lume sunt multe specii de animale.

„a se găsi, a se afla”: În colţul străzii este o farmacie.

„a se întâmpla”: Ieri a fost un accident în acest loc.

„a avea loc, a se derula”: În ce sală este şedinţa?

„a fi în curs de desfăşurare”: E noapte şi plouă.

„a se împlini”: Sunt patru ani de când a murit.

„a costa”: Cât este kilogramul de cartofi?

„a semnifica”: Ce este când ţi se bate ochiul?

 

Ca verb de modalitate, poate exprima necesitatea, posibilitatea sau voinţa:

 

O să vedem ce este de făcut (= o să vedem ce trebuie, ce urmează să facem).

M-am împiedicat şi era să cad (= m-am împiedicat şi eram pe punctul de a cădea).

 

[util.] În acest ultim caz, în limba vorbită, familiară, există tendinţa ca a fi să fie folosit ca verb personal, adică să primească forme pentru diferite persoane:

 

*Eram să cad.

*Tu erai să cazi.

 

Aceste construcţii sunt greşite.

 

·         [stil.] În afară de formele literare, în limba vorbită, familiară, apar forme scurtate, motivate fonetic, evitate în limba literară:

 

El nu este acasă = El nu e acasă = El nu-i acasă.

Florile sunt proaspete = Florile-s proaspete.

Eu sunt tare mulţumit = Eu îs tare mulţumit.

Cât este lumea şi pământul = Cât îi lumea şi pământul.

 

·         Se combină frecvent cu adverbe, formând expresii cu valoare impersonală, folosite singure în dialog sau urmate de propoziţii introduse prin că sau să: e bine, e normal, e firesc, e posibil, e clar etc.

 

2.     A fi + cine + infinitiv.

Mai rar, în vorbirea populară se combină cu pronumele cine, urmat de un infinitiv şi, în acest caz, are sensul „a exista, a se găsi”:

 

Nu-i cine mă spăla, cine mă îngriji (= nu există, nu se găseşte cine să mă spele…).

3.     Nu e nimic + supin.

În construcţii afirmative, dar mai frecvent negative, a fi apare urmat de un supin (de făcut, de spus, de adăugat etc.):

 

E de reţinut că această depoziţie nu e convingătoare (= trebuie să reţinem că această depoziţie nu e convingătoare).

Calmează-te, nu mai e nimic de făcut (= nu se mai poate face nimic).

 

4.     Mi-e foame, sete, somn.

În combinaţie cu un pronume în dativ (formă scurtă de obicei) a fi poate fi urmat de substantive care denumesc senzaţii: foame, sete, somn, frică, ruşine, dor. Rezultă structuri ca: Mi-e somn, Mi-e frică etc., care au sensul „simt o senzaţie de somn, frică etc.”.

 

5.     Dacă aş fi în locul tău, lui.

Se spune curent:

 

Dacă aş fi în locul tău, n-aş mai insista.

 

Modul condiţional exprimă o acţiune ireală, o ipoteză. Sensul este „eu nu sunt în locul tău”. Adesea, verbul a fi poate fi omis:

 

În locul tău, n-aş mai insista.

 

fără ca sensul propoziţiei să se modifice. Aceeaşi valoare condiţională se poate obţine cu ajutorul imperfectului:

 

Dacă eram în locul tău….

 

(- condiţie₂)

 

6.     A fi – auxiliar (- auxiliar).

 

7.     Ce-o fi o fi!

 

 [stil.] Este o expresie invariabilă, foarte frecventă în limbajul familiar şi exprimă indiferenţa, neputinţa, resemnarea pe care o simte cineva în faţa unei situaţii pe care nu o poate controla:

 

Ai dreptate, s-ar putea să nu reuşesc, dar ce-o fi o fi, sunt dator să încerc.

 

8.     O fi!

[stil.] În limba vorbită, familiară, în dialog se întrebuinţează expresia invariabilă O fi! cu sensul „se poate, e posibil, dar eu mă îndoiesc”

 

-                       Eu sunt convins că el este un om cinstit.

-                       O fi!

 

9.     Aşa a fost să fie.

[stil.] Este o expresie care apare, de asemenea, în limba vorbită şi se întrebuinţează atunci când vorbitorul îşi exprimă resemnarea faţă de un fapt împlinit, care nu mai poate fi schimbat. Are sensul „era inevitabil ca lucrurile să se petreacă aşa”:

 

-                       Îmi pare rău că ai divorţat.

-                       Aşa a fost să fie!

 

10. Este ?

[stil.] În limba vorbită, familiară, este? e utilizat în dialog cu înţelesul „nu e aşa (că am dreptate)?”

 

-                       Ai dreptate, fratele tău e un băiat frumos.

-                       Este?

 

11. Mi-e (frică) (să nu ...).

[stil.] Este o expresie specifică limbii vorbite şi are sensul „mă tem să nu se întâmple ceva”:

 

Mi-e că a pierdut trenul (= mă tem că a pierdut trenul).

Mi-e frică să nu fi pierdut trenul.

 

(- impersonal₂)

 

(NARCISA FORASCU)

 

fi (a-i ~) foame, sete, somn… - fi₄

fi atent

 

1.     A fi atent la ceva (la cineva).

Înseamnă fie că trebuie să te temi de ceva (cineva), fie să-ţi încordezi atenţia pentru a-l remarca:

 

Fii atent la trepte că alunecă.

N-ai fost suficient de atent la detalii.

 

2.     A fi atent + să (conjunctiv).

Exprimă o intenţie, un scop care trebuie urmărit cu atenţie:

 

Fii atent să nu dea laptele în foc şi să nu se stingă focul.

 

3.     A fi atent + că + indicativ sau condiţional.

Înseamnă „a remarca faptul că, a ţine cont de faptul că…”

 

N-am fost atent că din partea stângă venea o maşină în viteză.

Fii atent că supa este foarte fierbinte.

 

(- atenţie₂).

(NARCISA FORASCU)

 

fi bătut în cap - bate₅

fi cuiva egal - egal₃

fi de dorit - dori₁