gândi

 

1.     A (se) gândi înseamnă „a pătrunde cu minte, a cugeta” :

 

Doar oamenii gândesc.

Stă şi gândeşte.

 

·         A da cuiva de gândit înseamnă „a face pe cineva să reflecteze, să-şi pună întrebări”:

 

Atitudinea ta îmi dă de gândit.

 

2.     A gândi + acuzativ + despre.

În combinaţie cu un complement direct (care desemnează un obiect) şi un complement indirect în acuzativ precedat de prepoziţia despre, a gândi este sinonim cu a crede:

 

Nu ştiu ce gândeşte despre mine.

Noi am aflat ce gândeşti, de fapt, despre acest lucru.

 

3.     A se gândi + că + indicativ/condiţional este o construcţie care are tot sensul  „a crede”:

 

Mă gândesc că e mai bine (ar fi mai bine) să plec.

 

4.     A se gândi + să este o construcţie sinonimă cu a intenţiona:

 

Mă gândesc să plec mai devreme.

 

(- reflexiv₁).

 

(MIHAELA POPESCU)