împărţi

                 

 

1.     Este un verb care nu poate fi utilizat decât împreună cu un complement direct sau ca verb reflexiv şi care are înţelesul  „a (se) separa”, „(se) diviza”:

 

Râul împarte oraşul în două.

Oraşul se împarte în sectoare.

Împărţiţi pe şapte la trei şi vedeţi cât obţineţi.

 

2.     A se împărţi mai poate avea sensul  ,,a-şi distribui eforturile şi (sau) atenţia în mai multe părţi simultan”:

 

În câte să mă împart ca să-i mulţumesc pe toţi?

 

3.     A împărţi + acuzativ (+ dativ) înseamnă „a distribui ceva cuiva” sau „a da de pomană”. În acest caz, complementul direct este un obiect:

 

Împărţim medicamente (spitalelor) în funcţie de necesităţi.

A împărţit colivă (femeilor şi copiilor).

 

·         [stil.] A nu avea ce împărţi sau a nu avea nimic de împărţit (cu cineva) înseamnă „a nu avea nimic în comun (cu cineva)”:

 

Noi doi nu avem nimic de împărţit (= nu avem ce împărţi).

 

 (Mihaela Popescu)