înainte

 

1.     Este un adverb ce poate avea mai multe valori de sens, în funcţie de context:

-          o valoare locală, când din frază rezultă că este vorba de locul acţiunii:

 

Căpitanul mergea înainte, iar grupul de soldaţi după el
(= căpitanul mergea în faţa grupului).

 

-          o valoare temporală, când elementele din frază indică un moment al acţiunii:

 

Fratele lui a murit mai înainte, în timpul războiului (= a murit mai demult, în timpul războiului).

 

-          o valoare modală, arătând modul în care se desfăşoară acţiunea:

 

Ea vorbea înainte, fără să îmi acorde atenţie (= vorbea continuu, fără a se întrerupe).

 

2.     Înainte de.

Este o locuţiune prepoziţională care poate preceda fie un substantiv (sau substitut al acestuia), fie un infinitiv, stabilind un raport de anterioritate în timp:

 

Înainte de plecare mi-a dat un telefon.

Am ajuns acasă înainte de a începe ploaia.

 

Prezenţa lui înainte de în faţa infinitivului este foarte frecventă în limba literară. [stil.] Folosirea acestei locuţiuni prepoziţionale în faţa unui verb la indicativ este nerecomandabilă:

 

*Înainte de vor înflori pomii…

·         Când precedă un substantiv, poate indica şi locul unei acţiuni:

 

Înainte de gară, pe dreapta, este hotelul meu.

 

3.     Înainte (ca) să.

În virtutea concurenţei dintre infinitiv şi conjunctiv (- infinitiv), adverbul înainte se combină cu conjuncţia să care marchează conjunctivul, rezultând locuţiunea conjuncţională înainte să, care situează în timp o acţiune înainte alteia:

 

Am ajuns acasă înainte să înceapă furtuna (= am ajuns acasă şi după aceea a început furtuna).

 

[stil.] Construcţia cu conjunctivul aparţine limbajului curent, în timp ce construcţia cu infinitivul este mai frecventă în limbajul îngrijit.

·         Când înainte se combină cu conjuncţia compusă ca…să rezultă locuţiunea conjuncţională înainte ca…să, foarte frecventă în limba literară, cu condiţia ca între ca şi să, să fie intercalate alte cuvinte. Vom spune deci:

 

Aflasem rezultatul înainte ca el să-mi telefoneze.

 

şi nu:

 

*Aflasem rezultatul înainte ca să-mi telefoneze el.

 

[stil.] Această a doua exprimare este greşită şi, ca atare, nerecomandabilă.

 

·         Pe lângă forma de bază, adverbul înainte nu admite decât comparativul de superioritate. Spunem mai înainte, dar niciodată *foarte înainte, *cel mai înainte.

 

4.     Înainte/înaintea.

Diferenţa dintre cele două este că primul este un adverb cu diferite valori (vezi pct. 1), în timp ce înaintea este o prepoziţie urmată întotdeauna de un genitiv:

 

Comandantul se afla înaintea trupei.

 

Când este urmat de un cuvânt cu sens cantitativ, se combină cu prepoziţia a:

 

Înaintea a câţiva dintre ei se aflau arme.

 

·         [stil.] Forma înainte – apare rar, mai ales în limbajul artistic şi atunci însoţeşte un pronume în dativ:

 

Înainte-i se desfăşura o scenă teribilă.

(Narcisa Forăscu)

 

înaintea - înainte₄

înainte ca...să - înainte₃, temporal₁

înainte de - temporal₄, înainte₁

înainte de toate - tot II₁₀