indicativ

 

Indicativul este, prin excelenţă, modul enunţării faptelor considerate ca reale. Valorile de sens ale altor moduri se caracterizează prin raportare la acestea. El nu exprimă, prin el însuşi, valori afective (voinţă, posibilitate, dorinţă, presupunere etc.). Cu cele şapte timpuri ale sale, el este modul cel mai bogat în forme şi permite situarea acţiunii sau a stării în timp. Indicativul are diferite valori de sens, repartizate pe timpuri. Verbele la modul indicativ sunt predicate în propoziţie. Din punctul de vedere al formei, indicativul este lipsit de marcă.

(NARCISA FORASCU)