însemna

 

1.                 A însemna + complement direct.

Atunci când verbul a însemna este însoţit de un complement direct, el poate avea sensurile: „a pune un semn (de recunoaştere)”:

 

Echipa a însemnat cu o linie galbenă fiecare copac ocrotit de natură.

 

sau „a nota (prin scris)”:

 

Îşi însemnase în agendă ideile principale pentru articol.

 

2.                 Atunci când este folosit numai la persoana a III-a şi ca verb intranzitiv, „a însemna” poate avea sensul „a avea un anumit înţeles, o anumită semnificaţie”:

 

Nu ştiu ce înseamnă aceste cuvinte.

Ce înseamnă asta? Ai înnebunit?

 

sau „a reprezenta ceva, a avea o anumită valoare”:

 

Nu ştiai ce mult înseamnă cartea pentru mine?

 

·         [util.] Verbul a însemna înregistrează la indicativ prezent două serii de forme: însemn, însemni, înseamnă, însemnăm, însemnaţi, înseamnă şi, respectiv însemnez, însemnezi, însemnează, însemnăm, însemnaţi, însemnează, ultima fiind din ce în ce mai rar utilizată în limba actuală pentru sensul  „a reprezenta, a avea o anumită valoare”, dar fiind proprie sensului „a nota” sau „a face un însemn”.

(Mihaela Popescu)

© Universitatea din Bucuresti, 2002.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with

the indication of the website address and the web page.

Comments to: Narcisa FORÃSCU

Web design: Ana-Maria BUBOLEA
Last update: September, 2002