întemeia

 

1.     A întemeia + acuzativ.

Înseamnă „a înfiinţa, apune bazele (unei instituţii, stat etc.)”. Exprimarea complementului direct (acuzativ) este obligatorie:

 

Fratele meu a întemeiat o fundaţie culturală.

 

2.     A se întemeia + pe.

La forma sa reflexivă, are sensul „a se baza, a se sprijini pe ceva”, verbe cu care poate fi înlocuit. Exprimarea în text a complementului introdus prin prepoziţia pe este obligatorie:

 

Demonstraţia sa se întemeiază pe argumente solide.

(Mihaela Popescu)

 

 

în temeiul - în baza₁…