la
1.
Este o prepoziţie simplă, care precedă
substantive sau pronume în acuzativ:
N-a mai venit la mine de ani de zile.
L-am trimis la şcoală.
2.
La sută/la
mie. Alăturat lui sută şi mie, la ajută la exprimarea proporţiei:
Beneficiul a fost de zece
la sută din costul de producţie.
S-au înregistrat îmbolnăviri în proporţie de zece la mie.
[util.] Trebuie reţinut faptul că exprimarea „un
procent de x la sută” este pleonasm, deoarece „procent” înseamnă
„(cantitate) la sută”. Din aceleaşi motive, exprimarea „un procent
de x la mie” reprezintă un nonsens. Forma corectă, în aceste situaţii,
este „ în proporţie de x la sută/mie”.
3.
[stil.] O valoare semantică specială o capătă
prepoziţia la atunci când,
în limbajul familiar, capătă înţelesul de „mult”, „mulţi”
sau de “cam”:
Are la bani (= are mulţi bani).
Număraseră la cinzeci de capete (= cam cincizeci de capete)
4.
De la/până
la. [util.] Tot pentru a exprima o cantitate nedeterminată,
la se combină cu alte prepoziţii,
precum până, de:
În sală se aflau până la o sută de persoane.
A lucrat de la o sută de exerciţii în
sus.
5.
Construcţii cu la = dativ (genitiv). Există situaţii în
care la este utilizat în construcţii
echivalente cu dativul. Este vorba de cazurile în care la precedă
un substantiv care, la rândul său, este precedat de un determinant:
Le-a dat salarii mari la diverşi angajaţi (= diverşilor angajaţi).
Le-a acordat prime derizorii
la mulţi angajaţi (= multor angajaţi).
[stil./util.] Extinderea acestei construcţii la substantive
nedeterminate este populară şi trebuie evitată în exprimarea
îngrijită. În aceste situaţii forma recomandabilă este aceea
a substantivului în dativ:
*Le-a dat la copii să mănânce.
Le-a dat copiilor să mănânce.
[stil./util.] De asemenea, este regională şi nerecomandabilă
în exprimarea îngrijită construcţia la + substantiv propriu ca echivalent al
dativului:
*Îl spun la Ioana.
Îl spun Ioanei.
O altă
structură echivalentă cu dativul este combinarea lui de + la + substantiv în acuzativ:
Se sustrage de la îndatoriri (= se sustrage îndatoririlor).
[stil./util.] În limbajele popular şi familiar de + la + substantiv în acuzativ este echivalentă
cu genitivul:
S-a stricat motorul de la maşină (= motorul maşinii).
6.
Prepoziţia la
poate fi utilizată şi în combinaţie cu supinul:
Se gândeşte la cules.
Pleacă la scăldat.
7.
La + infinitiv. [stil./util.] Utilizarea prepoziţiei la în combinaţie cu infinitivul, deşi aparţine limbii
literare este mai pretenţioasă, livrescă. Această construcţie
concurează cu infinitivul lung şi cu conjunctivul, în vorbirea curentă:
Acest lucru l-a împins la a renunţa
la concurs (=l-a împins să renunţe
/ l-a împins la renunţare).
8.
[stil.] În limba literară actuală, la intră
în diverse îmbinări de elemente care tind să devină locuţiuni
prepoziţionale sau adverbiale şi care au o frecvenţă foarte
mare, mergându-se uneori până la abuz: privitor la, referitor la, la nivelul,
la modul:
Privitor la cele expuse anterior nu mai este nimic de
adăugat.
Referitor la reportajul pe care l-am urmărit s-au
făcut comentarii contradictorii.
Relativ la această problemă s-au propus multiple
soluţii.
Au existat semnale de alarmă
la nivelul ambasadelor.
Discuţiile s-au purtat
la modul agresiv.
(MIHAELA POPESCU)
la care - care
la fel de - adjectiv2
la începutul - început2
la mijloc - început1
la mijlocul - început2
la modul - la8
la nevoie - condiţiei1
la nivelul - la8
la săptămână - temporal2
la sfârşit(ul) - început1,2
la sută
(mie) - la2
| ©
Universitatea din Bucuresti, 2002. |