lăuda

1.     A lăuda pe cineva (sau ceva).

Înseamnă „a exprima prin cuvinte preţuirea, stima faţă de cineva sau ceva”:

Profesorul i-a lăudat pe elevii care au luat premiu la olimpiadă.

Toată presa de specialitate a lăudat acest spectacol.

[util.] Complementul direct în acuzativ este obligatoriu. Nu putem spune deci:

*Toată presa de specialitate a lăudat.

2.     A se lăuda.

La forma sa reflexivă înseamnă „a spune despre sine însuşi cuvinte de laudă, a se mîndri”. Se poate utiliza şi absolut (vezi acest cuvânt).

·         Cum te mai lauzi?

[stil./util.] Este o expresie cu circulaţie în limbajul familiar care are sensul „ce mai faci ? cum te mai simţi ?” Nu poate fi utilizată în discuţia cu un superior sau cu o persoană căreia îi datorăm respect.

3.     A se lăuda + că + indicativ, condiţional.

Verbul poate fi urmat de o propoziţie introdusă prin că al cărui predicat este la indicativ sau la condiţional şi îşi menţine sensul „a se mândri, a se făli”:

Se laudă că îi cunoaşte pe toţi miniştrii.

Nu mă laud că aş fi mai deştept ca tine.

(MIHAELA POPESCU)