mai (adverb)

Este un adverb de mod, foarte frecvent şi cu întrebuinţări foarte diverse:

1.     Mai comparativ.

Cea mai obişnuită valoare este aceea de instrument care serveşte la formarea construcţiilor comparative (de superioritate şi de inferioritate) şi a superlativului absolut:

Conferinţa a fost mai interesantă decât m-am aşteptat (comparativ de superioritate).

Clădirea teatrului este mai puţin înaltă decât hotelul (comparativ de inferioritate).

Sora ta este cea mai elegantă dintre toate invitatele.

[stil.] În afară de aceste construcţii clasice, mai poate apărea şi singur în vorbirea familiară, ca răspuns la o întrebare care conţine un comparativ:

-                     Tatăl tău este mai înalt decât tatăl meu?

-                     Mai! (se subînţelege comparaţia mai înalt).

Construcţiile comparative privesc adjectivele şi adverbele.

·         Mai poate fi folosit uneori şi pe lângă substantive care exprimă caracteristici asemănătoare cu ale adjectivelor (poet, copil, bărbat) sau care denumesc senzaţii fizice sau stări sufleteşti (foame, sete, dor, lene, somn):

E mai copil decât aş fi crezut.

Mi-e mai dor de fată decât de băiat.

Mi-e mai foame decât la prânz.

·         Nu se poate mai.

Mai rar apare în construcţii cu sens superlativ (= foarte, în grad maxim):

Era un om (cum) nu se poate mai blând.

Aceste construcţii apar cu precădere în limbajul distins.

·         Dintre cele (cei) mai.

Şi această construcţie are valoare superlativă, exprimând aprecierea unei însuşiri în grad maxim, dar ceva mai puţin categoric decât nu se poate mai. Face parte, de asemenea, din limbajul distins:

Stilul lui de interpretare este dintre cele mai originale.

·         Mai mult sau mai puţin.

Este o expresie care are o valoare de aproximare arătând că o caracteristică apare aproximativ aşa cum ar trebui. Într-o frază ca:

Atunci când ne-am întâlnit, el a fost mai mult sau mai puţin amabil cu mine.

vorbitorul lasă să se înţeleagă că amabilitatea nu a lipsit, dar că nu a fost nici foarte evidentă.

2.     Mai atenuativ.

Uneori, prezenţa lui mai atenuează sensul cuvântului pe care îl precedă (de obicei un verb):

Bolnavul s-a mai liniştit şi a adormit.

Ploaia a mai încetat, dar nu s-a oprit complet.

3.     Mai durativ.

Mai poate exprima durata, continuitatea unei acţiuni şi, în acest caz, este sinonim cu încă. Uneori, pentru sublinierea ideii de continuitate, ele pot apărea amândouă în aceeaşi frază:

Era foarte obosit şi mai doarme (încă).

Îţi  mai aduci aminte de mine?

4.     Mai iterativ.

Arată o acţiune care se repetă:

Mai vine uneori pe la noi.

Dacă mai minţi te omor în bătaie (= dacă minţi din nou te omor în bătaie).

5.     Mai alternativ.

Repetat înaintea verbelor din frază, arată alternanţa acţiunilor exprimate de acestea:

Febra scăzuse, dar bolnavul se simţea obosit, mai dormea, se mai trezea (= uneori dormea, uneori se trezea).

6.     Mai-mai (- gata₂)

Singur, dar de cele mai multe ori repetat, mai se utilizează în limba vorbită pentru a exprima o acţiune iminentă, pe punctul de a se produce:

Te-ai schimbat foarte mult, mai-mai să nu te recunosc.

Cu aceeaşi valoare se utilizează sinonimele gata-gata, cât pe ce, aproape.

7.     Mai cumulativ.

·         Exprimă ideea de acumulare, de adăugare a unor acţiuni sau elemente:

A mai cumpărat un apartament (= a cumpărat un apartament în plus).

Eventual, pentru insistenţă, mai poate fi dublat de încă:

A mai cumpărat încă un apartament.

Pentru a insista asupra imposibilităţii de a realiza un cumul de elemente, complementul de excepţie are drept corelativ adverbul mai, care stă lângă verb:

În afară de Bucureşti, n-am mai vizitat alt oraş în România.

·         Mai mult (ca asta), în plus de asta.

Aceste două construcţii au sensuri echivalente şi se folosesc, de asemenea pentru a exprima ideea de cumul într-o  exprimare elegantă:

Nu s-a purtat foarte bine cu mine. Mai mult (ca asta) / În plus (de asta), la ultima întâlnire a fost de-a dreptul nepoliticos.

Era o noapte întunecoasă şi mai mult (ca asta)/ în plus (de asta) şi ploua.

8.     Mai întâi.

Este o expresie sinonimă cu în primul rând şi exprimă prioritatea unei acţiuni, fapt sau a unei caracteristici în timp, în spaţiu, în importanţă etc.

Mai întâi o să vezi hotelul Ibis şi imediat după aceea, gara.

Mai întâi termin eu ce am de spus şi după aceea îmi explici cum s-a întâmplat.

El este mai întâi compozitor şi în al doilea rând textier.

Foarte frecvent cele două expresii au drept corelative pe după aceea, în al doilea rând, apoi.

9.     Locul.

Mai se plasează între auxiliar şi verb (la formele compuse) sau între marca diatezei reflexive (se, îşi) şi verb:

Ai mai cumpărat două albume?

Îţi mai aduci aminte de mine?

 [stil./util.] Plasarea lui înaintea verbului este populară, deci nerecomandată. Nu vom spune niciodată:

*Mai îţi aduci aminte de mine?

(- adjectiv₂).

(NARCISA FORASCU)

mai dinainte - dinainte(a)₁

mai întâi - mai₈

mai (luna) - gen₂

mai-mai - gata₂

mai mult ca perfect - perfect₂

mai mult de-o grămadă - negaţie₈

mai mult sau mai puţin - mai₁

mai puţin - excepţie₆, comparaţie₁