mână
1.
Pe mâna dreaptă,
pe mâna stângă.
După ce treci bulevardul, mergi drept înainte
şi pe mâna dreaptă vezi clădirea Universităţii.
[stil.] Aceste expresii sunt rare şi învechite. În mod
curent se folosesc expresiile la dreapta, la stânga (pe partea
dreaptă, pe partea stângă).
2.
A da mâna
+ cu cineva.
Înseamnă
fie „a strânge mâna cuiva în semn de salut”, fie, în sens figurat, „a se înţelege
cu cineva în privinţa unei tranzacţii, a face un târg”.
3.
A pune (a
băga) mâna în foc pentru cineva (sau pentru ceva).
Însemnă
„a garanta (pentru cineva sau ceva)”. Complementul indirect se introduce,
pentru actualizarea acestei valori, prin prepoziţia pentru şi
poate fi o persoană sau un obiect. Într-un context din care complementul
se deduce, expresia poate fi folosită şi absolut:
-
Crezi că el este vinovatul
?
-
Bag mâna în foc (= sunt sigur de asta).
[stil.] Expresia se foloseşte în limbajul familiar. Limba
literară preferă utilizarea verbului a garanta.
4.
A se spăla
pe mâini.
În sens
propriu, expresia înseamnă „a-şi spăla mâinile (sale)”. În
sens figurat, înţelesul este „a refuza să-şi ia răspunderea
unei probleme (dificile)”
Am încercat să-l fac să înţeleagă
că este şi el răspunzător de ce se întâmplă, dar
s-a spălat pe mâini (= …dar s-a eschivat).
5.
A pune mâna
+ pe ceva.
În sensul
propriu are sensul “a atinge, a prinde ceva cu mâna”:
Nu pune mâna pe bec că te frigi.
iar
în sens figurat înseamnă „a ajunge în posesiunea unui lucru (prin mijloace
necinstite)”:
După ce a murit tatăl
său, a pus mâna pe toată averea familiei.
6.
Sărut
mâna (sau mâinile).
Este
o formulă politicoasă de salut adresată femeilor, preoţilor
sau oamenilor în vârstă.
7.
De la mână
până la gură.
Este
o locuţiune adverbială utilizată mai ales pe lângă verbul
a uita şi are sensul „rapid, în timp foarte scurt”:
Ţi-am spus să
pui mâncarea la încălzit şi ai uitat de la mână până
la gură.
[stil.] Această expresie circulă în limbajul familiar
şi popular.
(NARCISA FORASCU)
| ©
Universitatea din Bucuresti, 2002. |