merge

 

1.     Este un verb care nu se poate construi cu un complement direct şi care înseamnă „a se mişca deplasându-se dintr-un loc în altul”, „a se duce”:

 

Mergi în camera ta şi rezolvă problemele de geometrie.

Mâine mergem la bunici.

Vaporul merge la Port Said.

2.     În funcţie de subiectele pe care le primeşte a merge mai poate avea diferite alte sensuri:

·         A merge + subiect care desemnează bani sau documente are sensul de „a fi valabil”:

Lirele sterline merg (la schimb) în orice ţară europeană.

 

·         A merge + subiect care desemnează culori, sunete, obiecte de artă, de mobilier, de îmbrăcăminte etc. este sinonim cu a se potrivi:

 

Roşul nu merge cu mov.

Mobilierul Art Nouveau nu merge cu tablourile din acest interior.

 

·         A merge + subiect care desemnează drumuri, regiuni (ape, uscat etc.) sau atitudini, informaţii, ştiri are sensul de „a ajunge, a se întinde, a se răspândi”:

 

Unde merge drumul acesta?

Până unde merge pădurea?

Zvonurile au mers până departe.

Vreau să văd până unde merge îndrăzneala lui.

 

De asemenea, a merge intră în diferite expresii, precum:

 

·          [stil.] A merge mână în mână, care, în vorbirea familiară înseamnă „a lucra împreună cu”, „a fi în strânsă legătură cu”:

 

Din păcate, în acea zonă mafia şi poliţia merg mână în mână.

 

·         [stil./util.] Treacă-meargă este o expresie populară şi familiară, evitată de exprimarea elegantă, livrescă sau oficială, care are nuanţă exclamativă şi care înseamnă „fie, să admitem (dar ca pe o concesie)”:

 

Că ne-a minţit, trecă-meargă!…Dar să şi fure…

·         [stil./util.] Aşa mai merge! e o exclamaţie caracteristică vorbirii populare şi familiare, însemnând „aşa îmi convine; aşa e bine”:

 

-                     Eram cu toţii nemulţumiţi şi am depus o plângere. S-a rezolvat, domnule. Aşa mai merge!

 

·         [stil.] A merge şnur este o expresie familiară care înseamnă „a se desfăşura continuu, fără probleme”:

 

Repetiţiile au mers şnur; spectacolul poate începe.

 

3.     A merge + dativ. Atunci când a merge este construit cu un complement indirect în dativ care desemnează o fiinţă (mai ales persoană) sau o instituţie, are sensul de „a izbuti (în ceea ce şi-a propus), a reuşi ceva aşa cum şi-a dorit”:

 

A vrut el să ne păcălească, dar nu i-a mers.

Companiei noastre îi merg bine afacerile.

 

·         A(-i) merge la inimă este sinonim cu  a bucura, a mulţumi (pe cineva)

 

Vorbele tale mi-au mers la inimă.

 

·         A(-i) merge (cuiva) bine (sau rău) înseamnă „a o duce, a se descurca (la bine sau rău)”:

 

Din câte ştiu, cu sănătatea îi merge bine.

 

·         [stil.] A-i merge (cuiva) numele este o expresie populară şi familiară care înseamnă „a se auzi despre cineva (în sens bun sau rău), a avea un renume…”:

 

Sătenii nu l-au mai văzut, dar îi merge numele c-ar fi un doctor bun.

 

4.     A merge + la + acuzativ care desemnează şcoli, cursuri etc. are sensul  „a urma”:

Merge la Universitate de doi ani.

 

·         A merge la pieire este o expresie care înseamnă „a se îndrepta spre un dezastru sau chiar spre moarte, ca urmare a unei acţiuni necugetate”:

 

E o ţară care, din pricina sistemului de guvernământ, merge la pieire.

 

(MIHAELA POPESCU)

 

merge bine (sau rău) - merge₃

merge la inimă - merge₃

merge la pieire - merge₄

merge mână în mână - merge₂

merge şnur – merge