mod (verbal)

 

Modurile verbului sunt serii de forme prin care se exprimă acţiunea sau starea după felul īn care aceasta este apreciată: ca un fapt real sau pur şi simplu imaginat, ca un fapt posibil, dorit sau ipotetic etc.

Se disting:

-          moduri personale, ale căror forme variază īn funcţie de persoana subiectului, deci pot fi puse īn relaţie cu persoana I, a II-a sau a III-a: indicativ, conjunctiv, imperativ, prezumtiv, condiţional (vezi aceste cuvinte). Verbele aflate la aceste moduri sunt, de regulă, predicate īn propoziţie. Excepţie fac verbele auxiliare (- auxiliar) şi cele copulative (- copulativ).

-          moduri nepersonale, ale căror forme nu pot fi puse īn relaţie cu o persoană, deci nu variază īn funcţie de aceasta. Verbele nepersonale sunt: infinitiv, gerunziu, participiu şi supin (vezi aceste cuvinte). Trebuie menţionat că perfectul conjunctivului, deşi nu are forme distincte īn funcţie de persoană poate fi totuşi pus īn relaţie cu aceasta (eu să fi citit, tu să fi citit etc.) şi formează predicatul propoziţiei.

Modurile nepersonale sunt, īn general, nepredicative, deci ele nu pot fi predicate īn propoziţie.

Dintre cele patru moduri numai participiul şi supinul sunt total nepersonale. Infinitivul şi gerunziul se pot construi cu subiecte proprii care exprimă persoana:

 

Pentru a īnvăţa eu carte, mama a făcut sacrificii.

Plecānd noi, ea a rămas cu ochii plini de lacrimi.

 

īnsă nu constituie subiectul propoziţiei. Numai infinitivul cu valoare de imperativ poate avea această funcţie (- infinitiv I). Īn aceeaşi situaţie se găseşte şi supinul  cu valoare de imperativ:

 

De aruncat după īntrebuinţare.

(NARCISA FORASCU)

 

© Universitatea din Bucuresti, 2002.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with

the indication of the website address and the web page.

Comments to: Narcisa FORÃSCU

Web design: Ana-Maria BUBOLEA
Last update: September, 2002