moşteni

 

1.                 A moşteni (pe cineva).

Se poate spune, fără a preciza complementul obiectului:

 

El l-a moştenit pe bunicul său.

 

ceea ce înseamnă fie „a primit un bun pe cale de succesiune (prin testament)”, fie „a deţine pe cale ereditară o caracteristică, o însuşire”.

 

2.                 A moşteni ceva.

Se spune când este vorba de bunuri materiale sau imateriale, fără precizarea complementului persoană:

 

Noi am moştenit casa părintească.

Tu ai moştenit un caracter dârz.

 

3.                 A moşteni ceva + de la cineva.

Cu un complement al persoanei şi un complement al obiectului se spune:

 

El a moştenit un lot de pământ de la tatăl lui.

El a moştenit de la mama sa un veritabil simţ artistic.

 

 (NARCISA FORASCU)