nimic

 

1.     Este un pronume negativ care înlocuieşte substantive ce denumesc lucruri şi se opune lui tot sau ceva:

 

Trebuie să obţinem tot sau nimic.

 

·         Nimic – acord.

Nimic are numai formă de singular, este deci invariabil sub aspectul numărului. Prin urmare, acordul verbului se face întotdeauna la singular:

 

Când eşti bolnav, nimic nu mai are importanţă.

 

·         Nimic + nu.

Nimic se foloseşte, în majoritatea cazurilor, în propoziţii conţinând adverbul de negaţie nu:

 

Era foarte întuneric şi nu vedeam nimic.

Nimic nu este mai preţios decât sănătatea.

 

Verbul la formă negativă este necesar şi în cazul când ideea de negaţie mai este conţinută şi în alte cuvinte din propoziţie:

 

Nu vrea să facă nimic niciodată.

Nu se vede nimic nicăieri.

 

(- negaţie₅)

 

·         Nimic fără nu.

Uneori nimic se foloseşte fără negaţia nu, adică în propoziţii cu verbul la forma afirmativă, mai ales când ideea de negaţie este exprimată şi prin alte mijloace (gramaticale sau lexicale):

 

M-a privit fără să spună nimic (= m-a privit şi n-a spus nimic).

 

sau în câteva expresii:

 

De la un prieten pretind totul sau nimic.

Totul se reduce, de fapt, la nimic.

Am depus atâta efort pentru nimic.

 

2.     Locul lui nimic.

Când este complement direct sau indirect, el se plasează, în mod normal, după verb. Poate fi plasat însă şi înaintea verbului, când vorbitorul vrea să insiste asupra lui:

 

N-a observat nimic suspect = Nimic suspect n-a observat.

 

3.     Nimic + adjectiv.

Nimic poate fi urmat (niciodată precedat) de adjective calificative, întotdeauna la masculin singular:

 

Nu e nimic surprinzător în decizia judecătorului.

Nimic mai urât decât minciuna.

 

4.     Nimic + supin.

Foarte frecvent, după nimic se utilizează un verb la supin cu prepoziţia de:

 

Nu mai este nimic de adăugat la ce ai spus.

Nu avem nimic de învăţat la geografie.

 

5.     Pe nimic.

Este o locuţiune cu valoare adverbială care are sensul „aproape gratis, pe o sumă mică”:

 

Am muncit toată vara pe nimic.

 

6.     De nimic.

Este o locuţiune adjectivală. Se foloseşte deci ca atribut pe lângă substantive, cel mai des pe lângă om sau lucru şi are sensul „fără valoare, fără importanţă”:

 

M-am convins că nu te poţi baza pe el, este un om de nimic.

 

7.     Pentru nimic.

Este o expresie sinonimă cu pentru puţin sau cu plăcere şi apare frecvent în dialog, după ce interlocutorul mulţumeşte cuiva:

 

-                     Vă mulţumesc foarte mult!

-                     Pentru nimic (= pentru puţin, cu plăcere).

 

Aceste trei expresii se folosesc nediferenţiat.

 

8.     Pentru nimic în lume.

Este o expresie frecventă în limba vorbită şi se foloseşte atunci când cineva vrea să spună că nimeni şi nimic nu-l poate face să-şi schimbe părerea sau să facă ceva:

 

M-am convins că este un mincinos şi pentru nimic în lume nu mai pot avea încredere în el.

 

9.     (O) nimica (toată).

Este o expresie cu valoare substantivală, însemnând „ceva de mică importanţă” sau „în cantitate mică, puţin”:

 

S-au certat din nimica (toată) (= s-au certat pentru un fleac, pentru ceva lipsit de importanţă).

A cumpărat casa pe o nimica toată (= pentru o sumă foarte mică).

 

10. Nimic – substantiv.

Utilizat ca substantiv, de cele mai multe ori la plural, este adesea însoţit de articol hotărât sau nehotărât şi are sensul „lucru fără valoare, fără importanţă, fleac”:

Îşi pierde timpul ocupându-se de nimicuri.

De ce nu-l rogi să te ajute? Pentru el este un nimic să-ţi rezolve problema.

 

11. Nimica.

[stil.] Forma nimica are circulaţie în limbajul oral, familiar. Limba literară preferă forma nimic.

 

12. A nu-i fi nimic (cuiva).

[stil.] Este o expresie destul de frecventă în limba vorbită şi are înţelesul „a nu avea nici o legătură de rudenie cu cineva”:

 

-                     Băiatul acesta este vărul tău?

-                     Nu, nu-mi e nimic.

(NARCISA FORASCU)