(nu) (care) cumva (să)

 

Adverbul cumva are rolul de a întări, în enunţuri asertive sau interogative, ideea de siguranţă, de posibilitate sau/şi dorinţă. Atunci când apare în interogaţii, el este sinonim cu oare (- interogaţie₁):

O fi venit cumva directorul? (= Oare a venit directorul?)

Ai putea cumva să mă ajuţi? (= Oare ai putea să mă ajuţi?)

Dacă cumva a vorbit, a greşit.

 

[stil./util.] În limbajul familiar, intră în combinaţia care cumva, pentru a exprima posibilitatea:

A venit care cumva pe la tine?

 

În aceeaşi combinaţie, în enunţuri negative, întăreşte ideea de interdicţie:

 

Nu care cumva să sistezi lucrările!

 

De asemenea, el poate întări ideea de scop:

 

Stătea liniştit ca nu (care) cumva să fie descoperit.

 (MIHAELA POPESCU)

 

nu - adverb₁, negaţie₅

nu (atât)…cât că - că

nu avea ce împărţi - împărţi₃

nu avea ce mânca - mânca₁

 

nu doar…dar/ci şi - dar₂

nu durea capul - durea₁

nu mai spune(!) - spune₁

nu mă costă nimic - costa₂

nu numai că... (dar)(mai) şi - dar₂, numai₃

nu prea - prea, cam / destul₂

nu se lăsa (cu una cu două) - lăsa₄

nu se poate mai - mai₁

nu se uita la cineva - uita₃

nu ştiu ce - ce₂

nu ştiu cine - cine₃

nu tocmai - cam / destul₂