până

 

1.     Până – prepoziţie

Ca prepoziţie, până ajută la exprimarea:

-          timpului:

Nu ajungem la cabană până mâine.

-          sau a locului:

A plecat până acolo.

 

·         Până se combină uneori cu infinitivul (afirmativ sau negativ), construcţie echivalentă cu până (conjuncţie) + conjunctiv:

 

Până a nu intra grupa noastră, amfiteatrul era aproape gol
(= până să intre grupa noastră, amfiteatrul era aproape gol).

O zărise până a pleca (= o zărise până să plece)

 

[util.] Aceste construcţii sunt mai rar întâlnite, formele preferate fiind cele de conjunctiv.

·         Până se combină cu alte prepoziţii, formând prepoziţiile compuse: până la, până în, până (pe) după, de până, de până pe la. Dintre acestea, până pe după şi până pe la implică şi ideea de aproximaţie:

 

Speram că proviziile expediţiei vor ajunge până la (~ după,
~ în) Crăciun.

Vor sta până (pe) după Crăciun.

Vor rămâne la noi până pe la amiază.

Situaţia de până ieri nu era alarmantă.

Erau strânşi până în două sute de oameni.

Te-am aşteptat până la trei.

 

Astfel, între: Te-am aşteptat până la trei şi  Te-am aşteptat până pe la trei, diferenţa este aceea dintre referirea la un moment precis (în primul exemplu) şi unul aproximativ (al doilea exemplu).

 

2.     Până – conjuncţie. În calitate de conjuncţie subordonatoare, până introduce o subordonată temporală:

 

L-am aşteptat până a venit din delegaţie.

Până nu vii, nu încep să prăjesc cartofii.

 

·         Tot pentru a exprima un raport temporal, până se combină cu alte elemente, formând locuţiunile conjuncţionale până (ca) să, până ce, până când (să):

 

Vreau să termin până să vină inspecţia.

Până ca el să ajungă, noi eram gata.

A lucrat, până ce s-a terminat treaba (= a lucrat până când s-a terminat treaba).

 

[stil.] Locuţiunea conjuncţională până cât este regională şi nu poate apărea în exprimarea literară sau în limba vorbită curent:

Am terminat treaba până cât a stat el de vorbă.

[stil.] Folosit cu sensul „cât (timp)” sau „în timp ce”, până este un regionalism; ca urmare, nu poate fi folosit în limba literară:

 

Până stai la noi, eu mă mut în cealaltă cameră.

 

3.     Până şi. Cu valoare apropiată de adverb, până se combină cu şi, fiind echivalent cu chiar şi. În această situaţie, îmbinarea celor două funcţionează ca un adverb de întărire:

 

Până şi el a înţeles că am dreptate.

Până şi cei mai slabi din clasă au promovat.

 

·         De asemenea, până intră în locuţiunile adverbiale: până aici, până acolo, până-într-atât, ajutând la întărirea unui raport concesiv:

 

Până acolo merge neglijenţa lui, încât i-a uitat pe toţi.

Până-ntr-atât este de neglijent, încât i-a uitat pe toţi.

Până aici a ajuns cu minciuna, încât nu mai ştie nici el adevărul.

 

 [stil.] În limbajele popular şi familiar, până intră în locuţiunea adverbială până peste cap (® peste)

 

până - temporal_1,3

până a - până₁

până acolo - consecinţă₂

până (ca) (să) - până_1,2, temporal₁

până când - până₂, temporal₁

până ce - până₂

până în - până₁

până într-atât - consecinţă₂

până la - la₄, până₁

până la unu(l) - unu

până pe după - până₁

până peste cap - peste₃