părea

 

1.     Este un verb care nu poate fi utilizat împreună cu un complement direct şi care înseamnă „a da impresia, a crea iluzia”:

 

Oglinda pare de cristal, dar nu este.

De departe, ea pare blondă; în realitate este şatenă.

 

·         A (se) părea + că/să.

Uneori, subiectul lui a părea poate fi o propoziţie subordonată, introdusă de conjuncţia că sau să, situaţie în care verbul îşi păstrează acelaşi sens:

 

 (Se) pare că se vor înţelege bine.

Pare să se creeze un val de simpatie în jurul lui.

 

2.     A i se părea (+ că) înseamnă „a avea impresia”, „a crede”, „a socoti”:

 

Mi se pare că mâine se împlineşte un an de la plecarea lui.

-                     Acesta e volumul pe care-l cauţi?

-                     Aşa mi se pare.

 

sau „a se înşela”:

 

-                     Ai deschis cumva plicul în lipsa mea?

-                     Ţi se pare.

 

·         [stil./util.] A-i părea (cuiva) bine (sau rău) este o expresie neutră din punct de vedere stilistic, însemnând „a se bucura”, respectiv „a regreta”:

 

Îmi pare bine că vii pe la noi.

Pleci? Îmi pare rău.

 

·         [stil./util.] Pe cât se pare este o expresie care are sensul  „pe cât se vede”, „pe cât se înţelege”:

 

Pe cât se pare, iarna se va instala prematur.

 

·         [util.] Formula ar părea (corespunzătoare conjugării a II-a) tinde să fie înlocuită, în limba actuală, de forma ar pare (corespunzătoare conjugării a III-a), dar care nu este acceptată de limba literară:

 

Mi-ar părea bine să-l avem ca invitat.

* Mi-ar pare bine să-l avem ca invitat.

(MIHAELA POPESCU)

 

părea bine (sau rău) - părea₂