participiu

 

1.     Este un mod nepredicativ, nu are forme diferite de persoană şi denumeşte acţiunea suferită de un obiect. Valoarea sa temporală este de trecut, întrucât acţiunea este prezentată ca încheiată (cu efecte care persistă sau nu în momentul vorbirii).

Formal, el poate fi recunoscut după sufixul -t (la majoritatea verbelor) precedat de vocala ce caracterizează tema perfectului, deci -at (cântat), -it (lovit), -ât (hotărât), -ut (făcut, băut). La verbe ca: a alege, a ajunge, a aprinde, a întoarce, a merge, a ninge, a prinde, a rade, a scoate, a stinge, a stoarce, a tunde participiul este marcat de sufixul -s: aprins, întors, mers, nins, prins, ras, scos, stins, stors, tuns. Câteva verbe (şi derivatele lor cu prefix) au sufixul -t, neprecedat de vocală: copt, fiert, fript, frânt, înfipt, rupt, spart, supt.

Unele verbe ca: a concede, a discerne, a desfide, a rage nu au deloc formă de participiu.

 

2.     Participiul – verb/adjectiv.

·         Participiul are strict valoare verbală numai când intră în structura formelor compuse ale verbelor active şi reflexive: a citit, să fi ştiut, ar fi găsit, s-a gândit. În acest caz, el este invariabil, deci nu se acordă:

 

Aţi găsit soluţia problemei?

Aţi văzut florile din grădina noastră?

Am primit un plic de la prietenii mei.

Am primit vizitatorii cu multă plăcere.

 

·         Participiul – acord.

Când este folosit autonom şi când intră în structura diatezei pasive participiul se acordă în gen, număr şi caz, ca orice alt adjectiv. Astfel spunem:

 

Crinul (a fost) cules; Crinii (au fost) culeşi; Floarea (a fost) culeasă; Florile (au fost) culese.

 

În acest caz, participiul funcţionează ca un adjectiv obişnuit deoarece:

 

-          se acordă cu substantivul: articol scris; carte scrisă.

-          poate apărea la diverse grade de comparaţie: cel mai apreciat; foarte speriat; mai puţin îngrijit; mai iubit.

-          poate deveni substantiv prin articulare: iubita mea, cântatul cocoşului.

 

3.     Datorită naturii sale verbale, participiul poate primi, chiar când funcţionează ca un adjectiv, determinanţi specifici verbului:

 

Stăteau lungiţi pe canapea (loc).

Erau pieptănaţi frumos (mod).

Musafirii sosiţi aseară au vizitat oraşul.

Florile culese de mama nu s-au ofilit (agent).

 

4.     Participiu + subiect / o dată + participiu.

[stil.] Participiul poate avea un subiect propriu, dar aceste structuri sunt extrem de rar folosite în limba curentă, ele fiind utilizate mai mult în scris în traduceri, sub influenţa limbii din care se face traducerea:

 

Convorbirile încheiate, s-a semnat protocolul.

 

[stil.] Mai frecvent în această situaţie se foloseşte Convorbirile fiind încheiate, dar oricum aceste construcţii au un caracter livresc. Mai puţin artificiale sunt construcţiile o dată + participiu, care aparţin limbajului foarte îngrijit:

 

O dată stabilit contractul, s-a trecut la semnarea lui.

O dată terminat meciul, jucătorii au salutat publicul.

 

5.     Participiul – temporal.

Participiul poate avea o valoare temporală în:

 

Ajuns  medic,  şi-a  deschis  un  cabinet  (= când a ajuns medic şi-a deschis un cabinet).

 

6.     Participiul – condiţional.

Când spunem:

 

Îngrijit atent, copilul ar fi scăpat cu viaţă (= dacă ar fi fost îngrijit atent, copilul ar fi scăpat cu viaţă).

 

participiul exprimă o valoare condiţională, dar aceasta este determinată mai ales de folosirea modului condiţional al verbului.

 

7.     Ne + participiu.

Foarte frecvent participiul poate fi derivat, ca alte adjective, cu prefixul ne-, obţinându-se antonimul acestora: spălat-nespălat, vândut-nevândut, construit-neconstruit, măturat-nemăturat.

 

8.     Participiu = pasiv.

După unele verbe ca: a trebui, a se cere, a se lăsa, a aştepta, participiul, neînsoţit de auxiliar, are sensul unei forme verbale pasive:

 

Ar trebui rezolvată problema cât mai repede (= ar trebui să fie rezolvată problema cât mai repede).

Lucrurile se cer examinate cu atenţie (= cer să fie examinate).

Fratele tău se lasă aşteptat prea mult timp (= fratele tău se lasă să fie aşteptat prea mult timp).

(NARCISA FORASCU)