peste
1.
Este o prepoziţie simplă care ajută
la indicarea:
-
locului:
Peste teancul de cărţi se află un
stilou.
-
timpului, marcând un moment în
viitor:
Peste doi ani va termina studiile.
-
ideii de cumul, având sensul
,,pe lângă”:
Peste cele întâmplate, a mai şi căzut
(= pe lângă cele întâmplate, a mai şi căzut).
[stil.] În limbajele popular şi familiar, peste intră în expresia colac peste pupăză (= în plus,
pe deasupra), pentru a exprima aceeaşi idee de cumul:
După ce că nu
avea bani, colac peste pupăză
s-a şi îmbolnăvit.
[util.] Cu valoare apropiată de cea a adverbului, peste intră în construcţii cu
numerale, desemnând o cantitate superioară, dar nedeterminată:
Veniseră peste trei sute de manifestanţi.
[util.] Sunt pleonastice îmbinările de tipul: cam/aproximativ/circa + peste:
*Veniseră cam peste trei sute de manifestanţi.
2.
În combinaţie cu alte prepoziţii, peste formează prepoziţiile compuse:
de peste, până peste:
Se auzi un strigăt
de peste deal.
Apa îi trecuse până peste cap.
3.
Împreună cu tot, peste formează
locuţiunea adverbială peste
tot, care are sensul „pretutindeni”:
Zăpada s-a aşternut
peste tot (= zăpada
s-a aşternut pretutindeni).
[stil.] De asemenea, în limbajele popular şi familiar,
peste intră în locuţiunea
adverbială până peste cap,
care se referă la ceva care a ajuns (şi a depăşit) o limită:
S-a săturat până peste cap de minciunile celorlalţi.
Are de lucru până peste cap şi nu poate pleca în vacanţă.
(- aici1).
(MIHAELA POPESCU)
| ©
Universitatea din Bucuresti, 2002. |