prea

 

1.                 Adverbul prea poate avea sensuri diferite, în funcţie de context.

[util.] Astfel, în enunţuri negative, înţelesul său se apropie de înţelesul lui cam:

 

Nu prea ştia bine lecţia.

 

De aceea, în astfel de contexte, utilizarea lui cam şi a lui prea împreună, reprezintă un pleonasm:

 

* Cam nu prea ţi-ai plătit datoriile.

Nu prea ţi-ai plătit datoriile.

 

2.                 De asemenea, prea poate fi sinonim cu foarte, insistând asupra nuanţei de depăşire a unei limite admise. Ca urmare, construcţiile în care prea intră cu acest sens sunt echivalente superlativului absolut:

 

E prea insistent şi oamenii îl evită.

 

3.                 Mult prea.

La rândul său, prea poate fi întărit de mult, rezultând tot o construcţie cu valoare de superlativ absolut asupra căreia insistă:

 

Este mult prea inteligent ca să fi făcut o asemenea prostie.

 

(- consecinţă₂).

 

4.                 Prea de tot.

În combinaţie cu de tot, prea alcătuieşte o locuţiune adverbială cu sensul „culmea”, „incalificabil”.

[stil.] Această locuţiune este întâlnită în limbajul familiar:

 

Asta este prea de tot, ai depăşit orice măsură.

 

5.                  [stil.] Tot cu valoare superlativă, prea se poate suda cu un adjectiv, funcţionând ca un prefix. Astăzi, aceste formaţii sunt învechite. Ele îşi păstrează actualitatea numai în limbajul bisericesc, unde prea poate fi alipit unui substantiv: Înalt Preasfinţia Ta, Preafericitul Patriarh, Preacurata Fecioară.

 

 (MIHAELA POPESCU)

 

prea de tot - prea₄