prepoziţie

 

1.     De, la, cu, fără, spre, pe, din etc. sunt prepoziţii, cuvinte invariabile care preced complemente şi atribute.

·         De la, până la, de peste, de până, de sub sunt prepoziţii compuse din prepoziţii simple.

·         Alături de, cu excepţia, din partea, în comparaţie cu, împreună cu, în raport cu etc. sunt locuţiuni prepoziţionale. Acestea conţin obligatoriu o prepoziţie şi o altă parte de vorbire şi au funcţia unei prepoziţii.

 

2.     Prepoziţia şi cazul.

 

În general, prepoziţia cere cuvântului care urmează un anumit caz. Majoritatea prepoziţiilor simple şi compuse cer cazul acuzativ: la mine, până la tine, de la şcoală etc. Asupra, contra, deasupra, împotriva şi toate celelalte provenite din adverbe la forma articulată ca înăuntrul, înaintea sau dintr-o prepoziţie urmată de un substantiv articulat cer cazul genitiv: din cauza, cu scopul, în timpul, în faţa etc. (® adverb₈)

 

Am întârziat din cauza ploii.

Deasupra mesei este o lampă de cristal.

În spatele casei este un nuc bătrân.

 

 [stil.] În limbajul neîngrijit există tendinţa de a adăuga unora dintre aceste prepoziţii o altă prepoziţie simplă care cere acuzativul. Rezultă construcţii incorecte, ce trebuie evitate, cum ar fi:

 

*Am întârziat din cauza la ploaie.

*În faţa la maşină este parcată o motocicletă.

 

Prepoziţiile graţie, datorită, mulţumită cer substantivului care urmează cazul dativ:

A reuşit să se facă remarcat graţie talentului său.

 

 [stil./util.] În limba vorbită, neîngrijită se produce frecvent o confuzie între datorită şi din cauza. Între cele două există o diferenţă de sens: datorită exprimă o apreciere pozitivă, un fapt bun care s-a petrecut, în timp ce din cauza exprimă o apreciere negativă, fiind echivalent cu din vina. Vom spune deci:

 

S-a îmbolnăvit din cauza ploii (nu *datorită ploii).

În schimb, spunem:

 

S-a afirmat datorită muncii perseverente (nu *din cauza muncii perseverente).

 

3.     Prepoziţia şi numărul.

Prepoziţiile între, dintre şi printre se construiesc numai cu un plural:

 

Era cel mai inteligent dintre fraţi.

Între ei a existat întotdeauna o profundă afecţiune.

 

4.     Repetarea prepoziţiei.

Când mai multe atribute sau complemente sunt coordonate, prepoziţia poate, în general, să fie repetată în faţa fiecăruia dintre ele:

 

Primiţi, vă rog, cele mai bune urări pentru dumneavoastră şi (pentru) familia dumneavoastră.

M-am întâlnit cu Radu şi (cu) fraţii lui.

 

În anumite situaţii repetarea este obligatorie:

 

Am fost nu numai la mare, ci şi la munte.

 

5.     Omiterea prepoziţiei.

Există uneori tendinţa de a omite prepoziţiile din construcţii în care prezenţa lor este obligatorie, pentru a scurta mesajul: *şef serviciu, *serviciul relaţii externe, *biroul informaţii. [util.] Aceste construcţii nu sunt recomandabile.

Uneori, omiterea prepoziţiei poate crea ambiguităţi în anumite contexte. Un enunţ ca:

 

Am cumpărat ştrudel cu brânză şi carne.

poate fi înţeles fie ca „ştrudel cu brânză şi ştrudel cu carne” fie „ am cumpărat ştrudel cu brânză şi am cumpărat şi carne”. În acest caz, în funcţie de sensul pe care îl avem în vedere, repetarea prepoziţiei se impune.

 

6.     Prepoziţii folosite absolut.

Unele prepoziţii se pot utiliza şi singure, ca răspuns la o întrebare, fără exprimarea după ele a substantivului sau a pronumelui pe care l-am putea aştepta. În acest caz, spunem că ele sunt folosite absolut:

 

Vă întâlniţi înaintea spectacolului sau după?

-                     Bei cafeaua cu zahăr sau fără? – Fără!

 

[stil.] Aceste exprimări apar în stilul familiar, vorbit, în general în dialog.

 

 (NARCISA FORASCU)