prezent
1.
Prezent =
trecut.
Uneori
prezentul are valoarea unui verb la trecut, fie pentru ca acţiunea să
pară cât mai vie, cât mai prezentă:
Ieri, în magazin, cu cine
crezi că mă întâlnesc?
fie
în descrieri, pentru a evoca un tablou, un peisaj cât mai plastic:
Nuferi galbeni îl încarcă.”
2.
Prezent =
viitor.
De obicei,
pentru evitarea oricărui echivoc, verbul este însoţit de un determinant
care precizează un moment viitor, deşi aceşti determinanţi
nu sunt obligatorii.
Mâine plecăm la mare cu primul accelerat.
Dacă nu plec chiar acum, întârzii la serviciu.
3.
Prezent =
imperativ.
În propoziţii
exclamative sau rostite cu o anumită intonaţie, prezentul poate
avea valoarea unui imperativ:
Faci cum îţi spun eu!
Pleci chiar acum şi la ora 1 eşti înapoi!
Când
prezentul are valoarea altor timpuri este necesar ca şi celelalte verbe
din frază să stea tot la prezent. Astfel spunem:
Pleci chiar acum şi la ora 1 eşti înapoi!
Pleacă chiar acum şi la ora 1 să fii înapoi!
(NARCISA FORASCU)
| ©
Universitatea din Bucuresti, 2002. |