renunţa

 

1.     A renunţa + la.

Este un verb monosemantic, intranzitiv. Are un subiect persoană şi un complement indirect introdus prin prepoziţia la, care poate fi un obiect sau o persoană:

 

A renunţat la studii şi s-a apucat de comerţ.

Suntem nevoiţi să renunţăm la ajutorul ei.

El a renunţat la şoferul pe care îl avea.

 

2.     A renunţa + să + conjunctiv.

Poziţia complementului indirect poate fi ocupată de o propoziţie introdusă prin să, în care verbul este la conjunctiv:

 

Am renunţat să mai încerc să-l conving.

Din cauza vremii urâte ei, au renunţat să mai plece în excursie.

 

3.      [util.] Complementul indirect sau propoziţia pot lipsi din text, deci verbul poate apărea singur, însă complementul se subînţelege. Aceasta se întâmplă în general în dialog, unde este cunoscut din frazele anterioare:

 

-                    Faceţi o cerere prin care să solicitaţi restituirea dosarului?

-                    Nu, renunţ deocamdată.

(NARCISA FORASCU)