scop

 

1.     Exprimarea scopului se poate face prin diverse conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale urmate de un conjunctiv:

 

să:

Se grăbeşte să nu piardă trenul spre Sinaia.

ca să:

Rămâne câteva zile, ca să-şi rezolve problemele.

pentru ca să:

Pregătesc bagajele pentru ca mâine să putem pleca foarte devreme.

de (urmat de un verb la acelaşi mod şi timp cu predicatul din propoziţia regentă),  [stil.] utilizare specifică limbajului popular.

S-a dus de i-a spus vestea cea bună.

Când propoziţia finală este negativă, aceste conjuncţii pot apărea în combinaţie cu alte elemente: nu cumva să, să nu cumva să, (să) nu care cumva să.

Ţi-am telefonat nu cumva să uiţi pachetul acasă.

[stil./util.] Conjuncţiile ca să şi pentru ca să exprimă mai precis scopul decât să. De aceea, ele sunt mai frecvente în limba îngrijită sau când există posibilitatea unei confuzii. Să are o frecvenţă mai mare în limbajul familiar curent. Conjuncţia de, folosită mai des după verbele de mişcare, este utilizată numai în limbajul popular. Construcţia de scop cu de este sinonimă cu cea în care propoziţiile sunt coordonate:

 

Du-te de-mi adu un pahar cu apă = Du-te şi-mi adu un pahar cu apă.

 

Pentru a sublinia ideea de scop, propoziţia principală poate conţine locuţiuni adverbiale corelative: de aceea, pentru aceea şi (familiar) de-asta, de-aia.

 

De aceea ţi-am telefonat, ca să te anunţ.

De-aia s-a dus, să vadă cum se mai simte.

 

·         Deşi nu sunt propoziţii finale, ci sunt analizabile ca propoziţii atributive determinând un substantiv din regentă, următoarele construcţii conţin ideea de scop:

M-am dus cu gândul să rămân acolo câteva zile în plus.

I-am telefonat cu scopul să-l invit la masă duminică.

M-a chemat cu intenţia să discute cu mine despre proiect.

 

2.     La nivelul propoziţiei, scopul se poate exprima prin substantive sau pronume precedate de prepoziţii, printr-un verb la supin sau la infinitiv cu prepoziţie şi printr-o locuţiune adverbială:

 

A plecat în căutarea lor de două săptămâni.

Umblă după furat în tot satul.

Au discutat pentru a lua o hotărâre înţeleaptă şi rapidă.

De aceea ţi-am telefonat, ca să te avertizez (= în acest scop).

 

[stil.] În limba îngrijită, mai ales în stilul oficial, scopul se poate construi adesea şi prin expresii în care substantivul conţine în el însuşi ideea de scop: în scopul, în vederea, cu intenţia, în ideea:

 

Munceşte în scopul atingerii unui ideal.

În vederea alegerilor, s-au organizat întruniri în toate judeţele.

A mai venit o dată, în ideea că îl poate convinge să accepte postul.

 

Cu scopul poate fi urmat şi de un infinitiv:

 

S-au întâlnit cu scopul de a stabili detaliile procesului.

 

 (NARCISA FORASCU)