servi

 

1.                 A servi + acuzativ.

Atunci când este însoţit de un complement direct, a servi poate însemna „a fi în serviciul cuiva sau a ceva (idee, stat, instituţie, organizaţie, etc.)”:

 

L-a servit pe boier timp de treizeci de ani.

În ciuda a ceea ce afirmă, el serveşte guvernul altei ţări.

 

2.                 A servi + pe cineva + cu ceva.

Dacă a servi este însoţit de un complement direct şi de un complement indirect precedat de prepoziţia cu, are sensul „a trata pe cineva cu ceva”:

 

L-a primit şi l-a  servit cu bunătăţi.

Gazda ne-a servit cu trufandale.

 

3.                 A servi + dativ.

Dacă a servi este însoţit de un complement indirect în dativ, el are sensul „a fi de folos”:

 

Dacă te încăpăţânezi, nu-ţi serveşte la nimic.

Cui serveşte dacă te îmbolnăveşti?

 

4.                 A servi + la/pentru/să.

Când este urmat de  un  complement  introdus  prin  prepoziţiile la sau pentru, ori de o subordonată introdusă de conjuncţia să, a servi păstrează sensul de sub 3.:

Acest aparat serveşte la tăierea crengilor uscate.

Substanţa serveşte pentru stabilirea aproximativă a datei manuscrisului.

Crezi că serveşte cuiva să te agiţi atât?

 

 (MIHAELA POPESCU)