sfârşi (a se)

 

1.     La forma sa reflexivă este intranzitiv şi „înseamnă a se termina”, „a ajunge la capăt”:

 

Spectacolul s-a sfârşit mai târziu decât era programat.

 

·         Ca verb activ este tranzitiv, complementul său direct fiind cel mai adesea exprimat. El poate fi un substantiv sau un pronume, şi, frecvent un verb la supin:

 

Am avut multe de făcut, dar acum am sfârşit.

Am sfârşit lucrul pe ziua de astăzi mai devreme.

Când sfârşeşti de învăţat, facem o plimbare în parc.

2.     A sfârşi + prin (a face ceva).

Când este urmat de prepoziţia prin înseamnă „a ajunge într-un anumit fel, într-o anumită situaţie”. În acest caz, complementul este întotdeauna un verb la infinitiv:

 

Vinovatul a sfârşit prin a mărturisi adevărul.

Ei au sfârşit prin a se convinge de adevărul celor spuse de mine.

 

3.     A sfârşi + cu.

·         Când complementul indirect este un substantiv desemnând o persoană sau un pronume, a sfârşi înseamnă „a rupe relaţiile cu cineva”, „a se supăra definitiv pe cineva”:

Când mi-am dat seama ce fel de om este, am sfârşit cu el.

 

·         Când verbul este reflexiv, iar complementul este un nume de obiect, sensul este „a se termina cu ceva”:

 

Cartea se sfârşeşte cu un capitol despre plantele exotice.

 

 (MIHAELA POPESCU)