speria

 

1.           Este un verb care nu poate fi folosit decât împreună cu un complement direct sau ca verb reflexiv şi care este sinonim cu a (se) înfricoşa, a (se) înspăimânta:

 

Din senin a început să ţipe şi ne-a speriat.

A auzit un zgomot şi s-a speriat.

 

·         [stil.] A se speria şi de umbra lui este o expresie populară şi familiară, utilizată în legătură cu cineva care este foarte fricos:

 

Nu putem conta pe el în această acţiune: se sperie şi de umbra lui.

 

·         [stil.] A speria cuiva somnul este o expresie populară şi familiară care înseamnă „a alunga cuiva somnul făcându-l să nu mai poată adormi“:

 

Când ai intrat aţipisem, iar tu mi-ai speriat somnul.

 

2.           [stil./util.] În limbajul familiar „a speria” însoţit de un complement direct care desemnează o persoană, este sinonim cu a uimi, a intimida:

 

Nu ne sperie pe noi funcţia lui de conducere.

Luxul din interior l-a speriat.

 

Această utilizare a verbului nu este însă recomandată în exprimarea îngrijită, elegantă.

·         [stil./util.] De speriat este o locuţiune sinonimă cu extraordinar, uimitor. De asemenea, ea este folosită în exprimarea familiară şi evitată de vorbirea îngrijită:

 

Copilul ăsta e (ceva) de speriat!

 

 (MIHAELA POPESCU)

 

speria somnul - speria₁

speria şi de umbra lui - speria₁