şti

 

1.           Înseamnă „a avea cunoştinţă, a fi informat în legătura cu ceva”:

 

Ştie toată lumea că e un om neserios.

Nu ştiu cine eşti, dar îmi eşti simpatic.

 

·         [stil./util.] Dumnezeu (sau Dracul) ştie (!) sunt expresii care aparţin limbajului familiar şi care înseamnă „nimeni nu ştie”. Varianta Dracul ştie este nerecomandată în exprimarea îngrijită:

 

-        Crezi că-mi va înapoia vreodată datoria?

-        Dracu(l) ştie! / Dumnezeu ştie(!)

 

2.           A şti + că.

Poziţia de complement direct poate fi ocupată şi de o propoziţie introdusă prin că, situaţie în care verbul are sensul de sub 1.:

 

Ştiu că te-ai înscris la concursul de schi.

3.           A şti +să.

Atunci când subordonata completivă directă este introdusă prin să, sensul verbului este „a se pricepe la ceva”:

 

Îmi pare rău că nu ştiu să înot la fel de bine ca tine.

 

4.           A şti + dacă.

Dacă subordonata completivă directă este introdusă prin dacă, sensul verbului, la forma negativă, este „a nu fi sigur de ceva”:

 

Nu ştiu dacă vine astăzi la facultate.

Nu ştiu dacă trebuie să intervin în conflictul dintre voi.

 

În interogaţie, a şti + dacă îşi păstrează sensul de sub 1.

 

5.           La forma reflexivă, verbul are valoare impersonală:

 

Se ştie că e un om serios.

(MIHAELA POPESCU)

 

ştii că-mi placi? (sau că mi-ai plăcut ?) - plăcea₂

 

ştii cât au uitat alţii - uita₁