subordonare

 

1.     Spunem că un cuvânt este subordonat altuia (regent) sau o propoziţie se subordonează alteia (regentă), când acestea depind gramatical de cuvântul sau de propoziţia respectivă.

 

2.     Între părţile unei propoziţii subordonarea se realizează prin diferite mijloace:

 

-          flexiune – (schimbarea formei cuvântului), de exemplu, cazurile oblice la substantive sau pronume marchează dependenţa unui cuvânt de altul (culoarea cerului, povestesc copilului, citesc cartea, meseria lui).

-          acord – adică potrivirea de formă (gen, număr, caz, persoană) între cuvântul subordonat şi regentul său. (casă albă, copii sănătoşi). Un tip special de acord (reciproc) se realizează între subiect şi predicat. Acesta din urmă impune subiectului cazul nominativ, iar predicatul se acordă în număr şi persoană cu subiectul (el scrie, ei scriu).

-          recţiune - adică subordonatul stă la forma flexionară pe care o impune regentul său (telefonez colegilor (dativ), redactez o scrisoare (acuzativ)).

-          juxtapunere – sau simpla alăturare a celor două cuvinte, fără element de legătură (Radu, fratele meu…, plecăm mâine).

-          joncţiune – legătura se realizează prin prepoziţii care preced cuvântul subordonat (floare de cireş, vine spre casă, apare la geam, vorbeşte despre tine).

-          topica – sau ordinea cuvintelor poate marca funcţia sintactică a acestora, de exemplu, în:

 

Lupul vede oaia,

 

lupul este subiectul (în nominativ), iar oaia este complement direct (în acuzativ). În:

Oaia vede lupul,

 

raporturile sunt inversate.

 

3.     La nivelul frazei, propoziţiile sunt legate de regentă prin:

-          conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale subordonatoare:

 

Vrem să plecăm în excursie la munte.

Mi-a spus că a reuşit la examen.

N-a venit astăzi, din cauză că este bolnav.

 

-          pronume şi adjective relative sau nehotărâte compuse cu cele relative:

 

Nu se ştie cine a spart geamul clasei noastre.

Arată-mi care este camera de oaspeţi.

Adu-mi orice cărţi crezi tu că m-ar interesa.

 

-          adverbe relative sau nehotărâte compuse cu cele relative:

 

Nu mi-a spus unde a plecat.

Vin să te văd când ieşi din spital.

Telefonează-mi oricând ai nevoie de mine.

 

-          rar, raportul de subordonare în frază se poate realiza prin juxtapunere, deci fără element de legătură:

 

Bate-mă, tot nu-ţi spun secretul (= chiar dacă mă baţi, tot nu-ţi spun secretul).

Dai banii, iei marfa (= dacă dai banii, iei marfa).

 

În aceste cazuri, raportul de subordonare este marcat şi de o intonaţie specială.

(- complemente).

(NARCISA FORASCU)