supune

 

1.                 Este un verb care nu poate fi utilizat decât împreună cu un complement direct sau ca verb reflexiv şi care este sinonim cu: a cuceri, a subjuga:

 

Năvălitorii nu au supus niciodată acest popor.

 

sau poate însemna „a accepta stăpânirea cuiva”:

 

De acum, locuitorii acestei ţări se vor supune învingătorilor străini.

 

ori „a da ascultare (unei autorităţi)”:

 

Dacă voi aşa aţi hotărât, eu mă supun.

 

2.                 A (se) supune + la.

Atunci când a (se) supune este urmat de un complement indirect introdus prin prepoziţia la, el are sensul „a (se) supune la o anumită acţiune sau la un anumit tratament”:

 

Nu te supune la emoţii prea mari!

Mai întâi supunem metalul la un tratament termic special (= unui tratament termic special).

 

 (MIHAELA POPESCU)