temporal

 

Exprimarea timpului se face prin diferite mijloace:

1.     Subordonare (vezi acest cuvânt) prin adverbe relative sau nehotărâte, conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale:

-          cu indicativul (de preferinţă) sau condiţionalul: când, îndată ce, după ce, imediat ce, de când, până când, câtă vreme, cât timp, ori de câte ori, oricând, până, cum, dacă (familiar şi popular) etc.

 

Îndată ce mă întorc îţi dau un telefon (= mă întorc şi imediat îţi telefonez).

Ori de câte ori îl întâlnesc, mă salută (= de fiecare dată … mă salută).

Vino pe la mine oricând vrei tu.

 

-          cu conjunctivul, toate în componenţa cărora intră să: înainte ca…să, până să, când să (popular şi familiar):

 

Aş vrea să plec până să vină mama (= înainte de a veni).

 

Mijloacele concrete diferă în funcţie de tipul de raport temporal.

 

2.     Adverbele şi locuţiunile adverbiale de timp: curând, mâine, totdeauna, anul trecut, acum, zi de zi, la săptămână, din an în an, din lună în lună etc.

 

3.     Prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale care însoţesc substantive, pronume, numerale, adjective posesive: în, către, după, până, în timpul, o dată cu, din etc.:

Ne-am cunoscut într-o excursie, acum zece ani.

După spectacol, ne întâlnim să luăm masa împreună.

A intervenit în timpul discuţiei fără să aibă nici un drept.

 

4.     Verbe la infinitiv precedate de înainte de, până:

 

Te rog să mănânci înainte de a pleca la şcoală.

 

5.     Substantive în acuzativ fără prepoziţie, însoţite de determinanţi cu sens cantitativ:

Te-am aşteptat două ore şi n-ai venit.

M-am dus în audienţă zile întregi până am rezolvat.

 

6.     Utilizarea gerunziului:

 

Sosind, s-a culcat imediat, că era obosit .

Auzind vestea bună, a sărit în sus de bucurie.

 

7.     Utilizarea de adjective privitoare la vârstă, însoţite de prepoziţia de:

 

De tânăr, s-a văzut ce talentat este (= de pe vremea când era tânăr).

(NARCISA FORASCU)