treabă

 

[stil.] Este un cuvânt foarte frecvent în limba vorbită, dar cu circulaţie în limbajul familiar. El intră în multe expresii:

·         A avea treabă. Înseamnă „a fi ocupat cu ceva”. Limba literară preferă însă expresia a fi ocupat.

·         A-şi vedea de treabă înseamnă fie „a lucra conştiincios, cu seriozitate”:

 

E un elev bun, îşi vede de treabă, învaţă, nu întârzie la şcoală.

 

fie „a se amesteca în lucrul sau în problema altora”:

 

Vezi-ţi de treabă, nu este problema ta, mă descurc.

 

·         A se pune pe treabă.

Înseamnă „a se apuca serios de lucru”:

 

Toată vara te-ai plimbat, dar acum trebuie să te pui pe treabă, timpul e scurt până la examen.

 

·         A avea treabă cu cineva (sau undeva).

Înseamnă „a avea anumite interese, probleme de rezolvat cu cineva sau într-un anumit loc”:

Trebuie neapărat să-l găsesc repede, am treabă cu el.

 

·         Treaba mea (ta, sa)!

Este o expresie familiară utilizată atunci când vorbitorul vrea să spună că pe interlocutor nu îl interesează problemele lui. Apare în dialog, dar nu trebuie folosită atunci când ne adresăm unei persoane căreia îi datorăm respect:

 

-        Ce e cu tine, ţi s-a întâmplat ceva?

-        Treaba mea, nu te interesează.

 

 (- face₂).

(NARCISA FORASCU)

 

treaba mea - treabă