treacă de la mine - trece₄

treacă-meargă - merge₂, să₁

trece

 

Verbul a trece are în limba română diferite valori de sens, în funcţie de utilizarea lui tranzitivă sau intranzitivă, de construcţia cu o prepoziţie sau alta, de sfera semantică din care face parte subiectul sau complementul său.

 

1.           Sensul său de bază este „a merge fără a se opri printr-un anumit loc” sau „a merge într-o anumită direcţie, spre o anumită ţintă”. În acest caz el este urmat, de obicei, de un complement care indică locul, precedat de prepoziţii ca spre, pe etc., realizând diferite valori de sens:

 

Copiii au trecut spre şcoală.

Poştaşul a trecut în direcţia gării (spre gară).

 

·                     Când complementul lui a trece este un substantiv denumind o apă curgătoare sau o şosea, sensul său este „a avea cursul sau traseul prin…”

 

Pârâul trece prin grădina noastră.

Şoseaua spre Sinaia trece foarte aproape de noi.

 

·                     A trece + pe la.

În acest caz, verbul se construieşte de cele mai multe ori cu un subiect persoană (dar nu obligatoriu), este urmat de un complement de loc şi înseamnă „a se abate din drum pe undeva sau la cineva”:

 

Fratele tău a trecut pe la noi aseară.

Când vii spre casă treci pe la farmacie şi cumpără antinevralgice.

Conducta de gaze trece pe la poarta noastră.

 

Când subiectul este o persoană, sensul verbului implică şi ideea  „pentru scurt timp”:

 

Diseară treci pe la noi în drum spre casă (= vino pe la noi pentru scurt timp).

 

·                     A trece +  la.

Când este urmat de prepoziţia la, verbul a trece are, de obicei, ca subiect o persoană şi poate avea două semnificaţii: „a schimba o tabără cu alta”:

 

El a trecut la partidul de opoziţie / în tabăra cealaltă.

 

şi „a începe o nouă activitate”:

 

Şi acum putem să trecem la vot.

 

Înţelegerea într-un sens sau în altul ţine de sensul complementului.

·                     A trece + de.

Poate avea, de asemenea, două înţelesuri: când este urmat de un complement desemnând un loc, înseamnă „a depăşi, a merge mai departe, a lăsa în urmă”:

 

Trenul a trecut de gara Predeal.

 

sau, figurat, „a depăşi o anumită limită, valoare, etapă etc:”

 

Temperatura a trecut de punctul critic.

 

Când are un sens abstract, înseamnă „a nu se opri la un fapt, a nu-i acorda atenţie”:

 

Să trecem de asta, ce ai făcut la examen?

Să trecem de problemele personale şi să ne concentrăm asupra muncii noastre.

 

·                     A trece cu vederea.

Este o locuţiune verbală care înseamnă „a nu lua în seamă, a nu da importanţa cuvenită, a neglija”. Complementul poate fi atât o persoană, cât şi un obiect, un fapt.

 

Am trecut cu vederea faptul că a fost obraznic.

 

·                     A trece cu buretele peste.

Are un subiect persoană şi înseamnă „a da uitării, a ierta greşelile cuiva”:

 

Am trecut cu buretele peste tot ce mi-a făcut (= l-am iertat pentru tot ce mi-a făcut).

 

2.           A trece + acuzativ.

Utilizat tranzitiv, deci urmat de un acuzativ, a trece are mai multe semnificaţii care se diferenţiază în funcţie de sensul complementului.

 

-          În combinaţie cu un complement în acuzativ ca examen, clasă, an şi bineînţeles cu un subiect persoană, are sensul „a promova”, verb cu care se poate substitui:

 

El a trecut examenele cu note mari (= a promovat examenele).

 

[stil.] Când complementul în acuzativ este tot o persoană, sensul verbului este uşor modificat: „ a permite să promoveze”:

 

N-a răspuns el prea grozav, dar l-am trecut.

 

-          În combinaţie cu un complement în acuzativ ca stradă, pod, şosea sensul este „a traversa”:

 

Să nu treceţi strada decât pe culoarea verde.

 

-          O nuanţă de sens apropiată de cea precedentă, dar totuşi diferită o realizează a trece în combinaţie cu substantive care desemnează un obstacol, o barieră şi, în acest caz, înseamnă „a păşi peste, a ajunge pe partea cealaltă”:

 

Ei au trecut graniţa ilegal.

 

-          Când complementul de loc (prezent sau subînţeles în text) desemnează un act, un registru, a trece înseamnă „a consemna, a înscrie”:

 

Funcţionarul a trecut naşterea în registrul de stare civilă.

Treceţi, vă rog, şi intervenţia lui (în procesul verbal) (= consemnaţi, vă rog, şi intervenţia lui).

 

-          De asemenea, când complementul în acuzativ este o materie, o substanţă sensul verbului se modifică, însemnând „a supune unei operaţii de filtrare, de triere”:

Mama a trecut făina prin sită.

Ceaiul trebuie trecut prin strecurătoare.

 

-          În combinaţie cu un complement care desemnează un text scris, verbul înseamnă „a copia ceva de pe o foaie pe alta”:

 

Mi-am trecut temele pe un caiet curat.

 

3.           Când subiectul lui a trece este un substantiv care desemnează o suferinţă, un necaz, o boală, verbul înseamnă „a înceta să mai existe, a se termina”:

 

-        Ţi-a trecut gripa?

-        Am suferit mult, dar acum a trecut.

 

De multe ori, în dialog, este însoţit de o anumită intonaţie în vorbirea curentă:

 

-        Te-a dezamăgit foarte tare?

-        Hm! Trece!

 

4.           Treacă de la mine.

[stil.] Este o expresie frecventă în limbajul familiar. Se foloseşte atunci când vorbitorul vrea să spună că face o concesie cuiva căruia ar avea ceva să-i reproşeze:

 

Marfa nu este de calitatea cea mai bună, dar treacă de la mine.

 

5.           A trece un hop.

[stil.] Este o expresie folosită, de asemenea, frecvent în limbajul familiar şi are sensul „a scăpa de o greutate, de o primejdie, de un moment dificil”:

 

Mai am de trecut un hop cu examenul de admitere, apoi plec la mare.

 

(NARCISA FORASCU)

trece cu buretele peste - trece₁

trece cu vederea - trece₁

trece un hop - trece₅