unde
I.
Adverb relativ,
unde apare adesea împreună
cu acolo în construcţii corelative:
Unde l-am reperat, acolo
l-am semnalat.
·
Adverbul
unde introduce interogaţii directe:
Unde a-i cunoscut-o?
(- interogaţie2,
relativ II)
[stil.] Prin cuplarea
cu negativul său, rezultă locuţiunea adverbială unde-neunde, caracteristică limbajelor
popular şi familiar:
Unde-neunde, trebuie găsit!
II.
Cu valoare
de element de relaţie, unde
are mari disponibilităţi sintactice, ajutând la exprimarea unui
raport:
-
atributiv:
Locul unde nu
pătrunde soarele este nesănătos.
-
local:
Mă opresc unde
vreau eu, nu unde spui tu.
-
de asemenea,
unde poate introduce o completivă
directă:
Ştiu unde vrei
să ajungi.
-
sau indirectă:
Se gândeşte unde
ar putea parca maşina.
-
[stil.] Numai în
limbajul popular unde ajută
la exprimarea unui raport de posterioritate:
Unde auzi acestea, îşi luă paloşul şi
o porni (= după ce auzi acestea…).
-
[stil.] Tot în vorbirea
populară, unde contribuie la
exprimarea unui raport cauzal:
Unde are bani, îşi închipuie că poate orice (= din moment ce are bani îşi
închipuie că…).
-
Unde mai poate
introduce o subiectivă:
Nu se ştie unde se va înscrie la facultate.
-
sau o predicativă:
Întrebarea este unde a
plecat aşa de grăbit.
[stil./util.] Foarte frecvent,
în limbajul familiar, unde introduce
un enunţ exclamativ cu nuanţă retorică, fiind însoţit
de negaţie:
Unde n-ar veni mai repede? (= ar fi mai bine dacă ar
veni mai repede).
III.
În combinaţie
cu prepoziţia de, unde
formează locuţiunea prepoziţională de
unde, care poate introduce:
·
[stil.] în limbajul
popular, o condiţională eliptică, negativă, care stă,
obligatoriu, înaintea regentei:
Trebuie să faci cum ţi-am spus, de unde nu, vei avea de suferit (= …dacă nu, vei avea de
suferit).
·
o propoziţie
concesivă:
De unde mă aşteptam la răsplată, n-am
primit nimic (=
deşi mă aşteptam la răsplată, n-am primit nimic).
·
sau atributivă:
Balconul de unde
vorbea se afla în penumbră.
IV.
[stil./util.] Ca locuţiune
adverbială, de unde este folosit
exclamativ, în dialoguri, în limbajul familiar, cu sensul nicidecum, aiurea, nici vorbă:
-
Şi-a ţinut promisiunea?
-
('Da) de
unde. (- negaţie8)
V.
[stil./util.] Unde intră
şi în componenţa unei structuri interogative eliptice, care aparţine
limbajelor popular şi familiar, şi anume de unde până unde:
-
E rudă cu ministrul?
-
De unde până
unde? (= nu, nu e rudă).
(MIHAELA POPESCU)
unde-neunde - unde1
| ©
Universitatea din Bucuresti, 2002. |