unde

 

I.                   Adverb relativ, unde apare adesea împreună cu acolo în construcţii corelative:

 

Unde l-am reperat, acolo l-am semnalat.

 

·         Adverbul unde introduce interogaţii directe:

 

Unde a-i cunoscut-o?

 

(- interogaţie₂, relativ II)

 

[stil.] Prin cuplarea cu negativul său, rezultă locuţiunea adverbială unde-neunde, caracteristică limbajelor popular şi familiar:

 

Unde-neunde, trebuie găsit!

 

II.                Cu valoare de element de relaţie, unde are mari disponibilităţi sintactice, ajutând la exprimarea unui raport:

-          atributiv:

Locul unde nu pătrunde soarele este nesănătos.

-          local:

Mă opresc unde vreau eu, nu unde spui tu.

-          de asemenea, unde poate introduce o completivă directă:

Ştiu unde vrei să ajungi.

-          sau indirectă:

Se gândeşte unde ar putea parca maşina.

 

-          [stil.] Numai în limbajul popular unde ajută la exprimarea unui raport de posterioritate:

 

Unde auzi acestea, îşi luă paloşul şi o porni (= după ce auzi acestea…).

 

-          [stil.] Tot în vorbirea populară, unde contribuie la exprimarea unui raport cauzal:

 

Unde are bani, îşi închipuie că poate orice (= din moment ce are bani îşi închipuie că…).

-          Unde mai poate introduce o subiectivă:

Nu se ştie unde se va înscrie la facultate.

-          sau o predicativă:

Întrebarea este unde a plecat aşa de grăbit.

 

[stil./util.] Foarte frecvent, în limbajul familiar, unde introduce un enunţ exclamativ cu nuanţă retorică, fiind însoţit de negaţie:

 

Unde n-ar veni mai repede? (= ar fi mai bine dacă ar veni mai repede).

 

III.             În combinaţie cu prepoziţia de, unde formează locuţiunea prepoziţională de unde, care poate introduce:

·         [stil.] în limbajul popular, o condiţională eliptică, negativă, care stă, obligatoriu, înaintea regentei:

 

Trebuie să faci cum ţi-am spus, de unde nu, vei avea de suferit (= …dacă nu, vei avea de suferit).

 

·         o propoziţie concesivă:

 

De unde mă aşteptam la răsplată, n-am primit nimic (= deşi mă aşteptam la răsplată, n-am primit nimic).

 

·         sau atributivă:

 

Balconul de unde vorbea se afla în penumbră.

 

IV.               [stil./util.] Ca locuţiune adverbială, de unde este folosit exclamativ, în dialoguri, în limbajul familiar, cu sensul nicidecum, aiurea, nici vorbă:

 

-        Şi-a ţinut promisiunea?

-        ('Da) de unde. (- negaţie₈)

 

V.                 [stil./util.] Unde intră şi în componenţa unei structuri interogative eliptice, care aparţine limbajelor popular şi familiar, şi anume de unde până unde:

 

-        E rudă cu ministrul?

-        De unde până unde? (= nu, nu e rudă).

(MIHAELA POPESCU)

 

unde-neunde - unde₁