bote_lidia

II. CERCETĂRI ŞI FIŞE DE ISTORIE LITERARĂ ÎN REGISTRU MINOR

2. CRITICI ŞI DRAMATURGI DE FUNDAL

S-a născut la 16 oct. 1924, în localitatea Feldru din jud. Bistriţa Năsăud. Studiile liceale le face la Cluj, Timişoara şi Alba Iulia după care, începând din anul 1945 urmează cursurile Facultăţii de litere din Cluj. După absolvire, funcţionează ca profesoară de franceză şi română la un liceu din acelaşi oraş, iar în 1957 devine lector universitar la secţia de filologie romanică a facultăţii pe care a absolvit-o.

Contribuţia sa la istoria literaturii române o reprezintă lucrarea ,,Simbolismul românesc", publicată în anul 1966. Este cea dintâi lucrare de proporţii asupra unui fenomen literar care, până la acea dată, fusese insuficient studiat şi în consecinţă apreciat în mod inadecvat, dogmatic şi unilateral, mai ales în perioada postbelică.

Reconstituind, pe baza unui studiu foarte documentat, întreaga istorie a mişcării simboliste româneşti, autoarea pune în evidenţă complexitatea unui fenomen care a impus în literatura noastră o experienţă originală cu implicaţii de fond asupra dezvoltării, adâncirii şi nuanţării îndeosebi a poeziei. Lucrarea nu are doar un caracter istoric. După prezentarea începuturilor şi a momentului de emergenţă, totul printr-o permanentă raportare la contextul social istoric şi la forţa de iradiere catalitică a simbolismului european (în primul rând cel francez) sunt analizate sistematic ,,ideologia" şi ,,filozofia" mişcării, estetica simbolismului, temele şi tehnica lui. În faţa numeroaselor aspecte contradictorii, în general a complexităţii fenomenului şi a modului diferit de reflectare a lui în conştiinţa contemporanilor şi a posterităţii, autoarea se străduieşte ca, prin obiectivare ştiinţifică şi perspectivă dialectică, să contureze identitatea simbolismului românesc şi să pună în lumină contribuţia lui autentică la îmbogăţirea patrimoniului literar naţional. Obiectul cercetării reprezentându-l fenomenul şi nu scriitorii care l-au ilustrat, aceştia din urmă sunt vehiculaţi ca mărturii şi probe în cadrul fiecărui capitol, ceea ce are drept consecinţă, pe de o parte, pulverizarea individualităţilor creatoare şi nu o dată unilateralizarea lor, iar pe de altă parte, vulnerarea ansamblului, altfel bine structurat, prin repetiţii. Se impunea, de asemenea, o mai nuanţată raportare a mişcării simboliste la romantism, în identificarea căruia sunt prefigurate multe din trăsăturile celei dintâi. Lucrarea mai suferă şi din cauza unor absolutizări sau a unor generalizări discutabile, precum şi prin tributul plătit, inclusiv la nivelul limbajului sociologismului marxist al epocii. Astfel, de exemplu, după opinia autoarei, caracteristic simbolismului îi este ,,lipsa unei etici, a unei concepţii de viaţă, a marii vibraţii lirice, ideea unităţii cosmice originare este anacronică şi antiştiinţifică, dorul poeziei populare nu este decât ,,o stare de spleen, originară, elementară", corespondenţele la Bacovia sunt elementare, convenţionale şi stereotipe etc.

,,Antologia poeziei simboliste româneşti", publicată în 1968, prin selecţia, prefaţa şi medalioanele biobibliografice ale celor 42 de poeţi configurează o imagine foarte bine conturate a lirismului simbolist, chiar dacă mulţi dintre poeţii antologaţi nu pot fi circumscrişi exclusiv acestei mişcări.

Colaborează la diverse publicaţii (Limbă şi literatură, Iaşul literar, Secolul 20 etc.) cu studii de specialitate referitoare mai ales la literatura franceză (,,Montherlant dramaturg", „Alain Robbe-Grillet şi teoria noului roman" etc.

Antologia poeziei simboliste româneşti, Ediţie şi prefaţă de .... , Editura pentru literatură, Bucureşti, 1968.

M. Popa, Dicţionar de literatură română contemporană, Ed. Albatros, Bucureşti, 1971.

M. Angelescu, Lidia Bote, „Dicţionar de istorie literară contemporană", în Luceafărul, nr. 39, 24 sept. 1966.

N. Barbu, Lidia Bote, „Simbolismul românesc", Bucureşti, EPL, 1966, în Cronica nr. 27 şi 28, 13, 20 august 1966.

Gh. Drăgan, „Simbolismul românesc într-o nouă cercetare", în Ateneu, nr. 10 octombrie 1966.

Z. Molcuţ, „Pe marginea simbolismului românesc", în Luceafărul nr. 35 şi 36, 13 septembrie 1966.