IV EFEMERIDE ÎNTRU NEUITARE
Când memoria colectivă
este atinsă de scleroză ori devine senilă, viaţa
e primejduită de a re-suporta suferinţe evitabile, când
voinţa politică e măcinată de orgolii, drogată
de amnezii şi legănată de iluzii egoiste, societăţile
umane se prăbuşesc în rătăcirile autodistrugerii.
Într-o carte a polemicilor implicite, având
ca obiect literatura, mi s-a părut un act de simetrie spirituală
de a propune un capitol de polemici explicite. Cum obiectul lor
nu mai este literatura, s-ar părea că simetria este doar
aparentă. Ea este, totuşi, reală nu doar pentru că
realitatea la care mă voi referi rămâne un orizont
virtual al literaturii, ci şi pentru că aceasta vizează
o experienţă istorică fundamentală şi de hotar.
Un moment în care m-am aflat nu doar ca martor. Şi atunci
mi-am spus că mărturia mea şi implicarea atât
cât au fost şi aşa cum au fost pot constitui, pentru
cei ce vor veni după noi şi nu se vor lăsa pradă
uitării, o sursă de cunoaştere şi-un prilej de
meditaţie.
Toate textele vor fi reproduse aşa cum au
fost ele scrise atunci în 1990. Interpretarea lor şi
mărturia vieţii mele ca destin încarcerat între
un război şi o revoluţie, iar mai apoi dezamăgit
şi ulcerat de anii postrevoluţionari vor face obiectul
unei viitoare cărţi ce se va numi INTERVIU CU MINE ÎNSUMI.
