eBooks Pagina de start
Despre autor
 

ApĂRaŢi-ne domnilor poliŢiŞti!

În noaptea de 27 august, după 4 zile de ,,operetă tragicomică", Piaţa Universităţii a redevenit prin intermediul de acum excelentelor emisiuni de actualităţi coşmarul caselor noastre. Bande de derbedei susţinute involuntar şi inconştient de întâmplători gură-cască în căutare de senzaţii tari şi probabil în mod conştient, dar din umbră, de mereu invocatele, dar mereu nedemascatele forţe obscure ale tuturor violenţelor din ultimele luni au ţinut să sărbătorească ziua de 23 august printr-un act de forţă abuzivă, echivalent în plan simbolic cu toate loviturile de forţă arbitrară ce au rezultat din acel act al anului 1944. Urlând ,,Jos comunismul!", aceşti provocatori cu apetituri de caftangii sunt de fapt arhanghelii caricatură ai unui alt tip de tiranie.

Am trăit în acea noapte senzaţia groaznică a unui Tg. Mureş transferat în Piaţa Universităţii. Scena sălbaticilor setoşi de sânge care izbeau cu bestialitate în trupul zdrobit al unui om căzut la pământ ne-a fot dat s-o revedem în plin centrul Capitalei.

Ce semnificaţii degajă şi mai ales ce prevestiri ascunde o astfel de secvenţă socială? Multe şi de toate felurile. Toate însă de o gravitate pe care doar inconştienţa, rătăcirea sau reaua credinţă pot s-o minimalizeze.

În aceste rânduri mă voi referi doar la două dintre ele. Deci un om a avut îndrăzneala de a emite o altă părere decât grupul scandalagiilor din Piaţă. Poate n-a făcut doar decât să le ceară acestora permisiunea de a uza de dreptul elementar al oricărui cetăţean în folosirea căilor rutiere ale oraşului. Care a fost argumentul ,,anticomuniştilor", al ,,nonviolenţilor", al celor care urlau în microfoane doar cu o zi înainte imperativul dialogului? Pumnul... ba chiar tentativa de suprimare fizică.

Să ne imaginăm împrejurarea apocaliptică, doamne fereşte! că asemenea specimene ar pune mâna pe putere. Sau chiar cei care se ascund în spatele lor...

Cine îşi imaginează că o asemenea posibilitate rămâne pură fantezie, se înşeală. Se înşeală şi uită că timp de 25 de ani, tot ca urmare a superficialităţii, a lipsei de răspundere şi a rătăcirii, o analfabetă şi un infractor de drept comun au tâlhărit istoria românească arogându-şi dreptul de viaţă şi de moarte asupra poporului nostru şi ducându-l până în pragul catastrofei ireversibile.

Cel de-al doilea aspect care rezultă din scena amintită, la fel de primejdios şi de revoltător, în ultimă instanţă, ca însăşi agresiunea, a fost atitudinea poliţiei.

Am toată înţelegerea pentru povara de conştiinţă ce apasă această instituţie ca urmare a păcatelor săvârşite de antecesoarea sa, mai ales în timpul Revoluţiei. Am toată înţelegerea pentru numărul insuficient de cadre, pentru mijloacele precare şi timpul scurt de remodelare profesională cu care este confruntată poliţia. Am toată consideraţia pentru eforturile făcute, adesea încununate de succes, în combaterea infracţionalităţii, devenită atât de întinsă şi cuprinzătoare.

Toate acestea nu pot justifica însă şi nici scuza modul în care a înţeles poliţia să rezolve actele infracţionale ce se petrec în Piaţa Universităţii de la 22 august încoace. Pentru că acolo au loc acte infracţionale şi nu manifestaţii politice cu caracter democratic şi în cadru legal.

Comportamentul forţelor de ordine a părut în acele momente un fel de exerciţiu antrenant, cu caracter spectacular şi demonstrativ, interesat mai curând de aspectul estetic decât de eficacitatea intervenţiilor.

Nu este de competenţa noastră să oferim poliţiei soluţii organizatorice, strategice ori tactice. Dar este de datoria noastră să pretindem în mod imperativ că această instituţie importantă într-un stat de drept, dar mai ales într-o perioadă de tranziţie atât de complexă ca cea de la noi, să asigure ordinea socială şi securitatea individuală, să vegheze ca toate energiile acestei ţări atât de încercate să poată fi concentrate în linişte şi siguranţă asupra procesului renaşterii, rezidirii şi reconcilierii noastre.

Am toată stima pentru crezul neviolent al domnului ministru de interne. Dar îmi permit să-l întreb: la violenţă se poate răspunde, în mod eficace, cu gestul biblic al florii întinse spre agresor?

Există vreo scuză, vreo justificare, vreun argument care să disculpe poliţia de faptul că a asistat la un act de linşaj public fără să intervină?

Trebuie să fie clar pentru toată lumea: dacă forţele de ordine nu sunt în stare să ne asigure acces pe drumurile publice, protecţia împotriva agresiunilor şi a tentativelor de omor, nu ne rămâne decât ca noi, cetăţenii, să ne organizăm în formaţii para-militare şi să ne facem singuri dreptate. A fost uitat atât de repede de ce au venit minerii în Capitală şi ce consecinţe a avut actul lor, la origine atât de nobil şi de pilduitor?

Alternativa lipsei de ordine nu poate fi decât haosul, iar noi suntem sătui de perspectiva coşmărescă a catastrofei pe care o cunoaştem de vreo 20 de ani încoace.

Repet un avertisment pe care l-am mai transmis o dată: răbdarea românului e proverbială, dar nu e fără de margini.

 

 

eBooks Pagina de start Cuprins Despre autor




©Universitatea din Bucureşti 2003. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. This book was first published by Editura Universităţii din Bucureşti ISBN 973-575-806-7
Comments to: Alexandru MELIAN
Last update: Februarie 2004
Web designer, Text editor: Annemarie LIHACIU