CUVÂNT ÎNAINTE La mijlocul anilor ’70, la Catedra de literatură comparată a Facultăţii de Litere (pe atunci „de Filologie”) din Universitatea Bucureşti, au fost introduse primele cursuri de iconologie. Urmărind să pună în lumină relaţiile dintre textul verbal şi imaginea vizuală, ele lărgeau orizontul comparatismului însuşi, privit ca o componentă dinamică a istoriei culturii. Un timp, noua disciplină a fost întâmpinată cu neascunsă rezervă nu numai de colegii noştri de la alte specialităţi ale istoriei culturale, ci - mai ales - de unii dintre membrii catedrei de literatură comparată, fideli modalităţilor (fără îndoială, mai sigure, operând pe un teren îndelung cercetat, cu instrumentele tradiţionale ale cercetării comparatiste) pe care le puseseră la încercare, cu rezultate relevante, de-a lungul anilor. Se cuvine să amintim că, fără încrederea şi sprijinul de care s-au bucurat din partea celor doi şefi de catedră ce s-au succedat în acei ani, prof. Al. Dima şi acad. Zoe Dumitrescu- Buşulenga, noile tipuri de cercetare nu ar fi depăşit condiţia unor exotice discuţii în cercul studenţesc de studii, pe atunci foarte activ, înfiinţat pe lângă catedră încă din vremea profesorului Tudor Vianu. Dar argumentul cel mai convingător care a pledat în favoarea perspectivei iconologice a fost participarea masivă, de-a dreptul impresionantă, a studenţilor la cursurile şi la seminariile unde se discuta literatura universală, din perspectiva raporturilor ei cu artele privirii. În primii câţiva ani, acestor raporturi li s-au rezervat programele unor „cursuri speciale”, cum li se spunea pe atunci cursurilor opţionale. Generaţia studenţilor filologi de la sfârşitul anilor ’70 şi de la începutul deceniului următor a fost aceea care a dovedit, fără echivoc, că orizontul deschis de acest mod de interpretare îngăduia o înţelegere nuanţată (sprijinită de datele istoriei culturii şi ale necontenitelor transformări ale înţelesurilor estetice) a metodei comparatiste înseşi. Raportată, de pildă, la viziunea marilor sculptori şi arhitecţi ai clasicismului atic, semnificaţia construcţiei tragediilor acelei epoci căpăta, negreşit, un contur mai precis. Tot aşa cum romanicul sau goticul determina formarea canonului literar medieval care, la rândul lui, acţiona asupra unor caracteristici esenţiale ale iconului, iar Renaşterea, manierismul, barocul, clasicismul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea au reprezentat un fenomen complex, ce cuprindea ansamblul creaţiei literare şi artistice. În ceea ce priveşte epoca modernă şi postmodernă, de la romantism încoace, e evident că poezia, proza, teatrul, critica acestei vremi fac parte dintr-o realitate spirituală în care influenţele reciproce acţionează la diverse nivele ale conceptelor şi că acele cazuri ale manifestelor semnate deopotrivă de poeţii şi de pictorii ce aderaseră la diferitele mişcări de avangardă nu sunt simple accidente. Toate acestea au condus, treptat, la noi tipuri de cercetare care au demonstrat că faimoasa concluzie personală a unei personalităţi de statura lui Etiemble, „comparaison n’est pas raison”, trebuie înţeleasă în sensul ei exact. La aceasta a contribuit, incontestabil, perspectiva hermeneutică prin care unii profesori din catedră privesc evoluţia raporturilor artă / literatură; s-a putut crea, astfel, temeiul unor cercetări specifice, dezvăluind însăşi esenţa unor fenomene greu de înţeles în absenţa unor asemenea demersuri. Un moment important al istoriei - atât de scurte, totuşi - a studiilor universitare de iconologie a fost reprezentat, desigur, de introducerea lor în programul de studii avansate al Facultăţii de Litere. După ce, mai mulţi ani de-a rândul, au fost prezentate teze de licenţă clădite pe cercetări de acest fel, era foarte firesc să se ofere posibilităţile unor investigaţii sistematice, cărora „masteratul” le punea la îndemână un cadru organizat coerent. Dizertaţiile semestriale şi finale au dovedit cu prisosinţă capacitatea de a construi o demonstraţie clară, întemeiată pe o bibliografie interpretată critic şi, mai ales, pe o analiză atentă şi pertinentă a faptelor. Cartea de faţă e o dovadă întrutotul convingătoare. Una dintre cele mai valoroase promoţii ale studiilor aprofundate de iconologie îşi semnalează debutul editorial printr-o selecţie a textelor elaborate sub îndrumarea profesorilor din Catedra de literatură comparată. Un merit cu totul deosebit îl are, fără îndoială, lect. dr. Alexandra Vrânceanu care, foarte apropiată ca vârstă de generaţia tinerilor „masteri”, a ştiut să le orienteze cercetările spre subiecte cu adevărat semnificative, să îi ferească de tentaţiile spectaculosului lipsit de substanţă ştiinţifică. Ea însăşi, autoare a unei remarcabile teze de doctorat consacrate unei teme de iconologie (teză aflată, în momentul de faţă, într-un stadiu editorial avansat), mărturiseşte o explicită solidaritate cu studenţii ei, publicând aici, alături de ei, un studiu. O carte care face un frumos început, pentru care toţi autorii cuprinşi în aceste pagini merită, fără îndoială, laudele cuvenite unor tineri cercetători serioşi, aplicaţi, înzestraţi cu un evident dar al analizei şi al sintezei, ştiind să-şi exprime limpede ideile. O carte ce poate reprezenta un exemplu pentru promoţiile ce vin după cea a cercetătorilor prezenţi aici. Şi, în acelaşi timp, o dovadă a perspectivelor pe care le poate deschide, dacă e mânuită cu măsură, cercetarea iconologică. Poate că, pentru unii istorici literari şi ai artei, această culegere va însemna şi o utilă introducere în exigenţele unei cercetări a legăturilor dintre artele pe care, acum câteva sute de ani, cărturarii le socoteau a fi „surori”. De-a lungul vremii, a ieşit la iveală că ele sunt, nu o dată, „surori vitrege”. Astfel încât relaţiile lor de rudenie devin şi mai interesante, şi mai grăitoare. Fapt pus în lumină şi de unele studii de aici. O carte căreia se cuvine să-i urăm un destin prielnic. Iar autorilor ei - un drum spre împlinirile pe care le făgăduiesc aici, la începutul lui. Prof. dr. Dan Grigorescu
<<Pagina anterioara	Pagina urmatoare>>
© Universitatea din Bucuresti 2003. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Dan GRIGORESCU, Alexandra VRANCEANU; Text editor & Web design: Laura POPESCU; Last update: February, 2003