Cuvânt înainte
Pentru a elabora în formă didactică
ceea ce se numeşte în chip curent o Introducere în
Estetică, sunt mai multe modalităţi care ne stau
la îndemână. Prima ar consta în a reface
- plecând de la o structură exhaustivă a problematicii
domeniului - o Estetică, care să le sumarizeze şi
cuprindă, într-un fel, pe toate cele mari" scrise
până acum. Forma maximală a unei asemenea încercări
înseamnă, în fond scrierea unui Tratat de estetică,
iar cea obişnuită ar însemna elaborarea unui
Manual de estetică. Oricum, mai ales în primul caz,
este vorba, până la urmă, de o îndrăzneală
sistematică care, pentru a fi dusă la bun sfârşit
implică nu numai curaj cognitiv ci şi asumarea tuturor dificultăţilor
pe care le aduce cu sine operaţia de topire" a atâtor
viziuni şi metode - câte s-au conturat în istoria
esteticii - într-un tablou coerent şi consistent
atât din punct de vedere teoretic cât şi din perspectiva
strict didactică. Aşa ceva au întreprins în
cultura noastră, cu succes, Tudor Vianu, Mihail Dragomirescu,
Mihail Ralea şi mai nou, Ion Ianoşi, Ion Toboşaru sau
Gheorge Achiţei (colegul Gheorghe Ceauşu, se află şi
el în faza finală de redactare a unui Manual de
Estetică). Aceste substanţiale şi utile tomuri
se cuvin a fi, prin urmare, consultate de studenţii ce se iniţiază
în Universitate, în domeniul, numit încă de
Hegel, de aproape două sute de ani, Filosofia frumosului şi
artei: Estetica.
A doua cale de familiarizare cu noţiunile şi
categoriile fundamentale ale esteticii la care ne-am gândit,
şi pentru care am optat, este ceva mai modestă, şi,
poate fi urmărită în volumul de faţă. Astfel,
cursul prezentat verbal studenţilor, încearcă să
întrunească acel set de criterii bine cunoscut şi
unanim acceptat pentru un manual în acest domeniu. În
acelaşi timp însă credem că este în beneficiul
studenţilor să aibă, pentru fiecare temă principală
de curs o sinteză introductivă redactată de
noi, urmată apoi de texte fundamentale. În fapt,
suntem convinşi de acest adevăr: cea mai bună şi
mai onestă intelectual introducere într-un domeniu al cunoaşterii
omeneşti ne-o dau textele reprezentative, cele gândite
şi redactate de autorii ce au marcat în chip esenţial,
paradigmatic, respectivul teritoriu teoretic, iar, în cazul
esteticii aceşti autori, sunt, desigur în primul rând,
Platon şi Aristotel, Kant şi Hegel, Nicolai Hartmann şi
Mikel Dufrenne, Roman Ingarden sau Tudor Vianu, de pildă.
În acest fel, totodată, cele unsprezece
teme de curs sunt acoperite" prin texte care pot fi interpretate
şi adâncite la seminarii.
Partea a doua a volumului intitulată Teme
şi interpretări poate fi utilă studenţilor
pentru că, analizează câteva cazuri": în
orizont universal, estetica bergsoniană, (inclusiv, natura categoriei
comicului), iar în registru autohton gândirea estetică
a lui Tudor Vianu, Mihail Dragomirescu şi Petre Andrei. În
fine, volumul se încheie cu două fişe de lectură
din Liviu Rusu şi D.D. Roşca (Eseu asupra creaţiei
artistice şi respectiv, Existenţa tragică).
Acest volum se adresează, deopotrivă, atât
studenţilor de la Facultatea de Filosofie şi a celor de
la Facultatea de Litere - ce au disciplina Estetică, inclusă
în planul de învăţământ - cât
şi celorlalţi studenţi ai Universităţii (Limbi
Străine, Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie), pentru
care Estetica este disciplina opţională sau facultativă.