Cuvânt înainte

Pentru a elabora în formă didactică ceea ce se numeşte în chip curent o Introducere în Estetică, sunt mai multe modalităţi care ne stau la îndemână. Prima ar consta în a reface - plecând de la o structură exhaustivă a problematicii domeniului - o Estetică, care să le sumarizeze şi cuprindă, într-un fel, pe toate cele „mari" scrise până acum. Forma maximală a unei asemenea încercări înseamnă, în fond scrierea unui Tratat de estetică, iar cea obişnuită ar însemna elaborarea unui Manual de estetică. Oricum, mai ales în primul caz, este vorba, până la urmă, de o îndrăzneală sistematică care, pentru a fi dusă la bun sfârşit implică nu numai curaj cognitiv ci şi asumarea tuturor dificultăţilor pe care le aduce cu sine operaţia de „topire" a atâtor viziuni şi metode - câte s-au conturat în istoria esteticii - într-un tablou coerent şi consistent atât din punct de vedere teoretic cât şi din perspectiva strict didactică. Aşa ceva au întreprins în cultura noastră, cu succes, Tudor Vianu, Mihail Dragomirescu, Mihail Ralea şi mai nou, Ion Ianoşi, Ion Toboşaru sau Gheorge Achiţei (colegul Gheorghe Ceauşu, se află şi el în faza finală de redactare a unui Manual de Estetică). Aceste substanţiale şi utile tomuri se cuvin a fi, prin urmare, consultate de studenţii ce se iniţiază în Universitate, în domeniul, numit încă de Hegel, de aproape două sute de ani, Filosofia frumosului şi artei: Estetica.

A doua cale de familiarizare cu noţiunile şi categoriile fundamentale ale esteticii la care ne-am gândit, şi pentru care am optat, este ceva mai modestă, şi, poate fi urmărită în volumul de faţă. Astfel, cursul prezentat verbal studenţilor, încearcă să întrunească acel set de criterii bine cunoscut şi unanim acceptat pentru un manual în acest domeniu. În acelaşi timp însă credem că este în beneficiul studenţilor să aibă, pentru fiecare temă principală de curs o sinteză introductivă redactată de noi, urmată apoi de texte fundamentale. În fapt, suntem convinşi de acest adevăr: cea mai bună şi mai onestă intelectual introducere într-un domeniu al cunoaşterii omeneşti ne-o dau textele reprezentative, cele gândite şi redactate de autorii ce au marcat în chip esenţial, paradigmatic, respectivul teritoriu teoretic, iar, în cazul esteticii aceşti autori, sunt, desigur în primul rând, Platon şi Aristotel, Kant şi Hegel, Nicolai Hartmann şi Mikel Dufrenne, Roman Ingarden sau Tudor Vianu, de pildă.

În acest fel, totodată, cele unsprezece teme de curs sunt „acoperite" prin texte care pot fi interpretate şi adâncite la seminarii.

Partea a doua a volumului intitulată Teme şi interpretări poate fi utilă studenţilor pentru că, analizează câteva „cazuri": în orizont universal, estetica bergsoniană, (inclusiv, natura categoriei comicului), iar în registru autohton gândirea estetică a lui Tudor Vianu, Mihail Dragomirescu şi Petre Andrei. În fine, volumul se încheie cu două fişe de lectură din Liviu Rusu şi D.D. Roşca (Eseu asupra creaţiei artistice şi respectiv, Existenţa tragică).

Acest volum se adresează, deopotrivă, atât studenţilor de la Facultatea de Filosofie şi a celor de la Facultatea de Litere - ce au disciplina Estetică, inclusă în planul de învăţământ - cât şi celorlalţi studenţi ai Universităţii (Limbi Străine, Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie), pentru care Estetica este disciplina opţională sau facultativă.