[1]Dicționarul
științelor speciale ale istoriei. Arhivistică, cronologie, diplomatică,
genealogie, heraldică, paleografie, sigilografie, București,
Editura științifică și Enciclopedică, 1982, p. 103.
[2]Jerzy Topolsky, Metodologia istoriei, traducere de Anca Țapu, București, Edit. Științificã
și Enciclopedicã, 1987, p. 35.
[3]
Ibidem.
[4]Damian
P. Bogdan,Științele speciale istorice, în R.I. t. 3, 1989,
nr. 78, p. 1604-1605.
[5]Dicționar
al științelor speciale ale istoriei, p. 227.
[6] Aurelian Sacerdoțeanu, Sarcinile științelor
auxiliare ale istoriei, în RA, 1966, nr. 1, p. 20.
[7]Ibidem.
[8]Dumitru Berciu, La izvoarele istoriei. O
introducere în arheologia preistorică, București, Ed. Științifică,
1967, p. 11.
[9]Pentru probleme de epigrafie vezi: Inscripțiile
medievale ale României, vol. I (1395-1800).
Orașul București, redactor responsabil Al. Elian, București, 1965,
Introducere; Einführung in das Studium der Geschichte, herausgegeben
von Walter Eckermann und Hubert Mohr, Berlin 1966, p. 465-466;
Popescu Emilian, Inscripțiile grecești și latine, sec. IV-XII, descoperite
în România, EA, București, 1976, Introducere; A. E. Gordon, Illustrated
introduction in latin epigraphy, London 1983.
[10]Dicționar al științelor speciale ale istoriei,
p. 181.
[11]Damian P. Bogdan, Paleografia româno-slavă.
Tratat și album. București, 1978, p. 10.
[12]Ibidem.
[13]Sigismund Jako, Radu Manolescu, Scrierea
latină în evul mediu, București, Edit. Șt. 1971, p. 7.
[14]Ibidem.
[15]Damian P. Bogdan, Paleografia româno-slavă,
p. 13-14.
[16]N. Vințanu, Cărțile și bibliotecile în
era electronicii, în ,,Biblioteca
, 2, 1984, p. 32.
[17] Dicționar al științelor speciale ale istoriei,
p. 126.
[18]Mihai Berza, Lecția de deschidere a cursului
de genealogie de la școala de arhivistică, ținută în decembrie,
1944, publicată în ,,Hrisovul
, IV, 1944, p. 81-82.
[19]Aurelian Sacerdoțeanu, Câteva note cu privire
la cercetările genealogice românești, în ,,Hrisovul
, II, 1942,
p. 120-121.
[20]Izvoare speciale, dovezi ale permanenței și
continuității poporului român în vatra strămoșească, II (dezbatere),
în R.A., 1982, nr. 3, p. 279.16 Dicționar al științelor speciale
ale istoriei, p. 126.
[21]În practica curentă, sigiliul desemnează amprenta
(impresiunea, imprenta), rămasă pe un material determinat în urma
aplicării matricei sigilare (a tiparului) - Maria Dogaru, Colecția
de sigilii a Direcției Generale a Arhivelor Statului București,
în R.A., 1969, nr. 2, p. 155
[22]C. Moisil, Două științe surori: numismatica
și sigilografia, în B.S.N.R., an. XVII, 1922, București, 1923,
p. 8 (extras).
[23] Ibidem, p. 11.
[24]Dicționar al științelor speciale ale istoriei,
p. 130; Marcel Sturza-Săucești, Heraldica. Tratat tehnic. București,
Ed. Științifică, 1974, p. 7.
[25]Damian P. Bogdan, Paleografia româno-slavă,
p. 16.v
[26] Guy Forquin, Histoire économique de l’Occident
médieval, 2-ème édition, Paris, 1971, p. 46.
[27]Pentru această problemă, vezi lucrarea lui
Radu Negrea, Moneda. De la scoicile-monedă la cecul electronic,
București, Ed. Albatros, 1988.
[28]C. Moisil, Două științe surori: numismatica
și sigilografia, p. 1.
[29] Apud C. Moisil, op. cit., p. 8.
[30]Pentru problemele de arhivistică, vezi Aurelian
Sacerdoțeanu, Arhivistica, București, Ed. Did. și Ped.,
1970.
[31]Dicționar al științelor speciale ale istoriei,
p. 32.
|
