Adina
Berciu-Drăghicescu ARHIVISTICA SI DOCUMENTARISTICA |
|
III. Biblioteconomia
În sensul larg al cuvântului, biblioteconomia reprezintă ştiinţa
bibliotecii. Ea înglobează totalitatea cunoştinţelor
ştiinţifice şi tehnice necesare organizării
bibliotecii, a clasificării cărţilor şi a conducerii
ei. Biblioteconomia include în preocupările ei tot ceea ce priveşte
evoluţia istorică a bibliotecilor, alcătuirea fişelor,
întocmirea diferitelor cataloage, alegerea, achiziţionarea
şi păstrarea cărţilor, contactul cu publicul
în sala de lectură, diferitele probleme de ordin administrativ,
precum şi construcţia şi amenajarea clădirii
destinate unei biblioteci. Una dintre secţiunile cele mai importante ale unei biblioteci este serviciul
catalogări. Aici se identifică cărţile incomplete,
anonime, aici se preţuiesc cărţile rare sau vechi;
tot aici se alcătuiesc listele pentru preocuparea de cărţi
valoroase şi inexistente în fondul bibliotecii respective.
Există două sisteme de catalogare: în registru şi
pe fişe mobile. Catalogul trebuie să individualizeze fiecare
carte printr-o descriere proprie. Este ceea ce se numeşte fişa
de carte (planşa 5). Dacă se alcătuieşte pe
fişe mobile, acestea se scriu în aşa fel încât să
răspundă cât mai bine cerinţelor cititorului şi
bibliografului. Fişa de carte care cuprinde datele bibliografice
se alcătuieşte după anumite reguli de catalogare
şi sunt înscrise pe fişe de carton de dimensiuni standard
internaţional, orânduite după anumite reguli în sertare
speciale numite fişiere. Fişa de carte trebuie să cuprindă: a) autorul (în vedetă
sau rubrică), întâi numele şi apoi prenumele. Când o carte
are mai mult de trei autori se consideră anonimă şi
în acest caz se pun două-trei cuvinte din titlul cărţii,
care să servească la clasare; b) titlul lucrării,
subtitlul, dacă există, reproducându-se exact după
foaia de titlu şi nu după copertă; c) ediţia,
volumul, localitatea, editura, anul de tipărire, numărul
de pagini, volumele în întregime ale publicaţiei, formatul
tipografic, planşe, hărţi, figuri în afara textului,
dacă sunt; d) instituţia sau organizaţia sub egida
căreia a apărut lucrarea, colecţia din care face
parte, cu numărul de ordine pe care-l deţine; e) cota
volumului - care arată locul cărţii respective în
depozit - se înscrie în stânga fişei, sus, însoţită
şi de indicele de clasificare după sistemul zecimal. După modul de aşezare a fişelor în catalog, există cataloage
alfabetice sau nominale, cataloage pe subiecte sau metodice, cataloage
sistematice sau analitice, pe ramuri de cunoştinţe după
conţinutul lor. Alte tipuri de cataloage ar fi: catalogul general
sistematic, catalogul general alfabetic, ambele destinate publicului
cititor, cataloage colective, cataloage tematice, cataloage speciale. În prezent la biblioteci există şi sistemul de catalogare automatizată
(Cataloage on-line). Într-o bibliotecă trebuie să existe
un minim de cataloage; catalog alfabetic, pe autori şi titluri,
catalog pe materii şi catalog topografic (alcătuit după
un plan prestabilit, cuprinzând descrierea cărţilor în
ordinea locului pe care-l ocupă în rafturi). Cel mai complet catalog al unei biblioteci este catalogul alfabetic de serviciu
care este oglinda cărţilor existente într-o bibliotecă. Necesitatea găsirii
şi regăsirii rapide a informaţiilor a determinat
importante schimburi în problematica catalogului de bibliotecă[35] Formele tradiţionale de
cataloage pe fişe de carton sunt cele mai frecvent înlocuite
în marile biblioteci, cu cataloagele pe microformate sau minicalculator.
În general, în aceste biblioteci coexistă cataloagele tradiţionale
- mai accesibile publicului - cu cataloagele automatizate total
sau parţial. Se discută, chiar la scară internaţională,
realizarea unui catalog computerizat care să înglobeze cataloagele
vechi, oferind un rapid acces la informaţii. Bibliotecile şi-au diversificat colecţiile, având la ora actuală,
alături de fondurile de carte şi periodice, o serie de
alţi purtători de informaţii de natură audio-vizuală:
diafilme, diapozitive, discuri şi benzi magnetice (bibliotecile
din Capitală şi câteva din ţară posedă
un număr important de discuri). Mai mult chiar, în ultimii
ani, bibliotecile au început să introducă în fondurile
lor şi informaţii bazate pe electronică[36]. Au fost automatizate în special operaţiile bazate pe catalogare şi
împrumut, bibliotecile universitare constituind principalele centre
de experimentare a noilor tehnologii. Încercările de catalogare automată au debutat în anul 1952 la Biblioteca
Publică din Los Angeles (cataloagele obţinute prezentând
unele neajunsuri), iar cea dintâi bibliografie naţională
curentă a fost întocmită cu ajutorul calculatorului în
1966. După aceea, timp de câteva decenii, calculatorul s-a
introdus treptat, bibliotecarii dobândind o anume experienţă
în mânuirea lui. În deceniile şapte şi opt numărul
bibliotecilor care au preluat calculatorul a crescut simţitor,
la ora actuală aproximativ toate ţările din lume
îl folosesc. (România îl foloseşte din 1976, la Institutul
de Petrol şi Gaze din Ploieşti, iar Biblioteca Naţională
din Bucureşti, din anul 1979). Prin folosirea
calculatorului, se obţin automat: evidenţa fondurilor,
prelucrarea automată a solicitărilor, întocmirea situaţiilor
de care are nevoie biblioteca respectivă, urmărirea circulaţiei
cărţii, situaţia achiziţiilor, a multiplicărilor,
a casărilor, tipăriri de bibliografii etc. Funcţia de conservare a colecţiilor de publicaţii au avut-o
bibliotecile din cele mai vechi timpuri. Din punct de vedere teoretic,
această activitate presupune o serie întreagă de metodologii,
tehnici de programe administrative menite să asigure păstrarea
tuturor fondurilor sale, precum şi a localului şi a mobilierului.
Aceste sarcini revin bibliotecarului-conservator care trebuie să
anihileze factorii şi cauzele care duc la deteriorarea cărţilor
şi să le ,,însănătoşească…. Deteriorările
şi îmbătrânirea colecţiilor de publicaţii se
pot grupa în trei categorii, în funcţie de cauzele care le
pot determina: 1. Deteriorări mecanice - datorate unei depozitări necorespunzătoare,
neglijenţei personalului de bibliotecă, precum şi
cititorilor care mânuiesc neglijent cărţile etc. 2. Procese fizico-chimice de deteriorare cauzate de influenţa luminii
solare, a temperaturii (prea ridicate sau prea scăzute), a
umidităţii, a impurităţilor din atmosferă
(praf mai ales). Materialul suport (hârtie, pergament, piele etc.), va ,,îmbătrâni… în
urma acţiunii acestor agenţi fizico-chimici, soldându-se
cu decolorări, dezagregări, pulverizare. 3. Deteriorări datorate factorilor biologici - mucegaiuri, insecte, animale.
De cele mai multe ori aceşti factori acţionează concomitent,
rezultatul fiind dezastruos pentru cărţi. Trebuie
să se creeze un microclimat special de temperatură, luminozitate,
umiditate, care să asigure păstrarea publicaţiilor
din colecţiile bibliotecilor. Cele 1200
de discipline ştiinţifice existente la ora actuală
după datele UNESCO şi care, la rândul lor, se amplifică
şi se diversifică, nu mai pot fi ,,stăpânite… prin
mijloace clasice, respectiv puse la îndemâna cititorilor. În prezent
calculatorul a devenit o necesitate în practicarea meseriei de bibliotecar.
Într-o serie de probleme, cum ar fi prelucrarea textelor în arabă,
greacă, ebraică, latină etc., prelucrarea deosebit
de utilă în secţiile de manuscrise ale bibliotecilor,
calculatorul aduce reale servicii. Astăzi se apelează
frecvent la calculator, nu numai pentru domeniul matematicii, ci
şi pentru chestiuni de istorie, geografie, economie, lingvistică,
arheologie, demografie, biblioteconomie etc. Societatea
actuală necesită mai mult ca oricând instrumente de informare
şi documentare care să difuzeze cunoştinţele
cât mai rapid şi cât mai accesibil. De aici necesitatea introducerii
în bibliotecă a sistemelor moderne de înmagazinare, prelucrare
şi regăsire a informaţiilor. Având în vedere multitudinea
şi complexitatea categoriilor de informaţii, a apărut
necesitatea creării unor evidenţe centralizate privind
fondurile documentare şi apoi asigurându-se transferul informaţional.
Spre exemplu, înregistrarea textului pe videodisc va atinge către
sfârşitul secolului valori impresionante. Astfel, întregul
fond de carte al cunoscutei ,,Library of Congress… din Washington
va putea fi transpus, pagină cu pagină, pe aproximativ
100 de videodiscuri[38],
ceea ce ar rezolva problemele spaţiului de depozitare, a conservării
dubletelor, deoarece uzura discurilor cu lectură laser este
neglijabilă. Teletextul şi videotextul sunt alte două
procedee informatice care se folosesc la ora actuală mai ales
pentru periodice şi pentru documentele fundamentale în informarea
ştinţifică de specialitate. Telecopia poate prezenta
cercetătorilor nu numai conţinutul semantic al unui document,
ci chiar imaginea exactă a documentului respectiv, prin convertirea
acestei imagini în date numerice. Această nouă tehnică
nu exclude prezenţa în colecţiile bibliotecile a discurilor
şi benzilor magnetice, a cărţilor, revistelor şi
a manuscriselor. În prezent
statele care deţin cea mai avansată tehnică informatică
au şi cea mai mare producţie de carte şi de publicaţii
periodice: Anglia, Japonia, au peste 80.000 de exemplare pe an.
Cu cele 7.000 de titluri pe an (în 1987) România se situa, raportat
la numărul de locuitori, la nivelul ţărilor cu civilizaţie
industrială avansată[39]. Biblioteca,
mai mult decât oricare altă instituţie a unei societăţi,
traversează timpurile. ,,Biblioteca, această cetate a
ideii, mereu prădată şi niciodată cucerită,
este în spatele piramidelor şi al Coloseum-ului, sub cercurile
lui Arhimede, dincolo de revoluţia lui Copernic şi în
simplitatea formulelor lui Newton, în semnalele primului satelit
şi în mândria şi frica primilor paşi pe lună,
rezultat şi măsură. Nu o bibliotecă anume, ci
toate la un loc, pentru că ele reprezintă împreună
omenirea gândului înfrigurat şi scormonitor, fiind totodată
oglinzile unei lumi aşezată deplin în liniştea comunităţii
şi a duratei. Bibliotecile au făcut sensibilă în
societate legea fundamentală a conservării materiei. Odată
cu ele nimic nu se poate pierde, lumea adună şi cerne
mereu, construindu-se destinul…[40]. Bibliotecile
au fost şi continuă să fie în epoca contemporană,
izvoare de cultură. De la apariţia televiziunii şi
a calculatorului numărul cărţilor în lume nu a scăzut,
ci, dimpotrivă, a crescut de aproape patru ori. Aşadar,
în viitor cartea va fi principalul mijloc de învăţare,
de educaţie, de creaţie, de cercetare[41]. Accesul universal la publicaţii, sistemul internaţional de informare
bazat pe sistemele naţionale de informare, unde sunt incluse
şi bibliotecile, schimburile interbibliotecare, sunt doar câteva
dintre problemele actuale ale bibliologiei, care se pun la diverse
consfătuiri internaţionale, desfăşurate în continuare
sub egida UNESCO.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
ANDRONESCU, ŞERBAN,
Originea alfabetelor. În:
,,Studia bibliologica…, III, 1969, p, 383-398.
BERCIU-DRĂGHICESCU,
ADINA, Ştiinţele
auxiliare ale istoriei, part. I, Curs. Tipografia Universităţii
Bucureşti, 1988.
Bibliografia Academiei Republicii Socialiste România (1857-1967), Cartea
Centenarului, Bucureşti, E.A., 1968.
Biblioteca Universitară - laborator de muncă intelectuală. Lucrările celui de-al II-lea simpozion din 25-26
noiembrie 1977, B.C.U., Bucureşti, 1979, coordonator dr. Ion
Stoica.
BOGDAN P. DAMIAN, Paleografia româno-slavă. Tratat. Album.
D.G.A.S., Bucureşti, 1978.
BOROIANU, C. Texte vechi de paleografie româno-chirilică,
Album, Tipografia Universităţii Bucureşti, Bucureşti
1971.
BULUŢĂ, GHEORGHE,
Civilizaţia bibliotecilor,
Edit. Enciclop., Bucureşti, 1998.
COHEN, MARCEL. La grande invention de l’écriture et son évolution,
Paris, 1958.
DEMÉNY, LAJOS; DEMÉNY
A. LIDIA. Carte, tipar şi
societatea la români în secolul al XVI-lea. Studii, articole, comunicări,
Bucureşti, Ed. Kriterion, 1968. Introducere de prof. dr. Dan
Simionescu.
DIMA DRĂGAN, CORNELIU.
Biblioteca unui umanist român,
Constantin Cantacuzino Stolnicul, Bucureşti 1967.
DIMA DRĂGAN, CORNELIU.
Ex. libris, Bibliologie şi
bibliofilie, Bucureşti, Ed. Litera, 1973
DIMA DRĂGAN, CORNELIU.
Bibliologie generală. Fascicula I: Organizarea
şi prelucrarea colecţiilor. Tipografia Universităţii
Bucureşti, Bucureşti 1976.
DIMA, ELENA; BULUŢĂ,
GH; CEAUŞU, SIMONA. Cartea
românească veche EDROIU, NICOLAE. Introducere în ştiinţele auxiliare
ale istoriei, Cluj-Napoca, Tipografia Universităţii
,,Babeş-Bolyai…, 1992, p. 16-42.
FLOCON, ALBERT. Universul cărţilor. Studiu istoric
de la origini până la sfârşitul secolului al XVIII-lea,
traducere de Radu Berceanu, cu o postfaţă de Barbu
Theodorescu, Bucureşti. Edit. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1976.
GEORGESCU TISTU, N. Orientări bibliologice, Bucureşti, 1938.
GEORGESCU-TISTU, N. Cartea şi bibliotecile. Studii de bibliologie.
Bucureşti, Edit. Ştiinţifică, 1972.
GHEŢIE, ION; MAREŞ,
AL. Originile scrisului în
limba română, Bucureşti, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, 1985.
HERING, ELISABETA,
Povestea scrisului, Bucureşti, Edit.
Tineretului, 1960.
JAKÓ, SIGISMUND; RADU
MANOLESCU. Scrierea latină
în evul mediu, Bucureşti, Edit. Ştiinţifică,
1971.
IORDAN, ALEXANDRU.
Importanţa bibliografiei, Bucureşti,
1943.
MANEA, ALEXA; ION STOICA.
Informare-cercetare-dezvoltare,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977.
MASSON, ANDRÉ; PALLIER,
DENIS. Les bibliothčques,
5-čme, ed. Paris, 1982.
OPRIŞ, IOAN, Ocrotirea patrimoniului cultural. Tradiţii,
destin, valoare, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1986.
PAPACOSTEA-DANIELOPOLU,
CORNELIA; DEMÉNY, LIDIA. Carte
şi tipar, în societatea românească şi sud-est europeană
(sec. XVII-XIX), Bucureşti, Edit. Eminescu, 1985.
POPESCU, GH., Formarea concepţiei biblioteconomiei româneşti
şi pregătirea profesională a bibliotecarilor.
În: ,,Probleme de bibliologie…, 1967, p. 47-66.
SACERDOŢEANU,
AURELIAN. Cursul de ştiinţe
auxiliare, dactilografiat. Bucureşti 1958-1959, p. 290-309,
340-357, 382-402.
SACERDOŢEANU,
AURELIAN. Biblioteca Academiei şi Istoria scrisului în România. În: ,,Studii
şi cercetări de documentare şi bibliologie…, 1967,
nr. 2-3, p. 221-229.
SCHIAU, OCTAVIAN. Cărturari şi cărţi în spaţiu
românesc medieval. Editura Dacia, Cluj, 1976.
SIMONESCU, DAN; BULUŢĂ,
GH. Pagini din istoria cărţii
româneşti, Bucureşti, Ed. Ion Creangă, 1981.
SIMONESCU, DAN; BULUŢĂ,
GH. Scurtă istorie a
cărţii româneşti, Bucureşti, Edit. Demiurg,
1994.
SPERANŢIA, EUGENIU.
Cartea despre carte. Bucureşti,
Edit. Ştiinţifică şi Enciclop., 1984.
STREMPEL, GABRIEL. Copişti de manuscrise româneşti,
până la 1800, vol. II, Bucureşti, E.A., 1959.
THEODORESCU, BARBU. Istoria bibliografiei române, Bucureşti,
Ed. Enciclopedică Română, 1972.
Texte româneşti din secolul al XVI-lea. Ed. critică, coordonator
Ion Gheţie, E.A., 1982.
TOMESCU, MIRCEA, Istoria cărţii româneşti de
la începuturi până la 1918. Bucureşti, Ed. Ştiinţifică,
1968.
VASILESCU, VERONICA;
BOIANGIU, ANETA. Scrierea
chirilică românească. Album de paleografie, Bucureşti,
D.G.A.S., 1982.
VÄRTOSU, EMIL. Paleografia românească chirilică,
Bucureşti, Edit. Ştiinţifică, 1968, Introducere
. Planşa 2. Diverse tipuri de scriere. Planşa
3. Evoluţia
scrisului (schiţă)
Planşa
4. A. Scriere
latină; B. Codice.
II. IORGA,
NICOLAE 13116 Evoluţia ideii de libertate/ Nicolae Iorga;
ed. îngrijită de Ilie Bădescu, Bucureşti: ,,Meridiane”,
1987, 432, p. 19 cm (Biblioteca de artă 450. Arte şi civilizaţii). Note p. 329-428
930.1 (498),,10":
123.1 123.1:
930.1(498,,19" 17.02.251 082.1 Biblioteca...450
III MARELE Mircea Voievod/coord. Ion Pătroiu
- Bucureşti: Editura Academiei Republicii Socialiste România,
1987- 536 p. il., 25 cm. Rezumat în lb. engleză, p. 527-536.
Catalog descoperiri
monetare pe teritoriul Ţării Româneşti din
epoca Marelui Mircea Voievod, p. 79-89
III CÄNDEA, VIRGIL; SIMIONESCU Constantin 21048 Prezenţe
culturale româneşti: Bulgaria, Iugoslavia Grecia/Virgil Cândea,
Constantin Simionescu; coperta: Florică Vintilă; prez.
grafică: Petre Popescu - Bucureşti: ,,Sport-Turism”, 1987,
203 p. ilustr. color; 23 cm. (Prezenţe culturale româneşti
peste hotare;
082.1 Prezenţe
...4 930.85
(498: 495 + 497) 7(498)(09),,15/18"(084) 084: 7(498)(09),,15/18" 7.033.2(498)(084)
P I 269
FORUM: revista învăţământului superior/ editată
de Ministerul Învăţământului - Anul II, nr. 1-12
((1968) - Bucureşti; Editura didactică şi pedagogică,
1969 - 25 cm. Între anii:
1959-1968 a apărut cu titlul: Revista învăţământului
superior. Publicaţie editată de Ministerul Educaţiei
şi Învăţământului Superior. Vezi fişa următoare.
Biblioteca are: Anul 11 (1969), Nr. 1-12 Anul 12 (1970), Nr. 1-12 Anul 13 (1971), Nr. 1-12 ....................................... ....................................... .......................................
PlanSa 5. Fişe
aflate în Cataloagele de la Biblioteca Naţională şi
Biblioteca Universităţii Bucureşti.
|
 |
 |
|
© University
of Bucharest 2002. All rights reserved.
|