[1]Damian
P. Bogdan, Despre codicologie, în R.A., IX, 1966,
nr. 1, p. 62-82; nr. 2, p. 49-65.
[2]În
1834 s-a creat în Rusia Comisia
arheografică cu scopul de a publica manuscrise, codexuri,
reuşind până la sfârşitul secolului şi primele
decenii ale celui următor să editeze 40 de volume. Din
1849 apărea la Paris Catalogul general al manuscriselor bibliotecii publice ale departamentelor,
din care, până în 1931, au apărut 85 de volume. În 1869, la Londra lua fiinţă
Comisia istorică a
manuscriselor, care a publicat şi ea câteva sute de manuscrise.
[3]N.
Edroiu, Introducere în istorie şi ştiinţele
auxiliare ale istoriei, Cluj-Napoca, 1992, p. 81-82.
[4]Charles
Samaran (1879-1982) s-a alăturat şcolii germane, reprezentată
prin L. Traube şi K. Löfier
şi a creat în deceniul şase al secolului XX, Institutul
de cercetare şi de istorie a textelor. În 1958, în Belgia
s-a creat Centrul naţional de codicologie şi
de istorie a cărţii, având drept obiectiv redactarea
şi publicarea repertoriului manuscriselor de origine belgiană.
La Bruxelles s-a înfiinţat şi Revista internaţională
pentru studiul manuscriselor, intitulată ,,Scriptorium
.
[5]A
fost un erudit cu o longevitate şi vitalitate excepţionale.
A publicat mai mult de 700 de opere, articole, note şi comunicări
în care a tratat probleme foarte diverse: de paleografie, codicologie,
filosofie, istorie literară, politică financiară
a Evului Mediu. Paleografia a rămas însă domeniul său
predilect. (Vezi pentru aceasta, necrologul din ,,Scriptorium
,
XXXII, 1983, nr. 1, p. 3).
[6]Anual
revista publică un Buletin codicologic integrat în Scriptorium şi unde sunt editate principalele
contribuţii ale cercetătorilor în domeniul cărţii
manuscrise. Buletinul este editat de Centrul de codicologie de
la Bruxelles.
[7]Termenul
german de Handschriftenkunde dat de paleograful german
Ludwig Traube nu a obţinut adeziunea specialiştilor.
[8]N.
Edroiu, op. cit., p. 84.
[9]Ibidem.
[10]Ibidem,
p. 88-89.
[11]S-au
remarcat în acest sens ţări ca Belgia, Franţa,
Rusia, Italia, Austria, Germania, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia,
Anglia, Olanda, Spania, România, SUA.
[12]N.
Edroiu, op. cit., p. 91.
* Reclamă = ultimul
cuvânt sau ultima silabă de pe pagină, care se scria
sub ultimul rând, în dreapta, şi se repeta pe pagina următoare.
[13]Aurelian
Sacerdoţeanu, Curs
de ştiinţe auxiliare ale istoriei, p. 405-407.
[14]Sigismund
Jakó şi Radu Manolescu, op. cit., p. 53.
[15]Ibidem,
p. 54 - 55.
[16]Ibidem, p. 58 - 59.
[17]N.
Edroiu, Op. cit., p. 98 - 99. Se cunosc eforturile
unor specialişti de a pune bazele unei noi discipline: Arhivistica
manuscriselor.
