Partea a II-a

Cap. I. REGIMUL TOCMELILOR AGRICOLE ĪN IMPAS
Cap. II. REVENDICAREA UNEI NOI REPARTIŢII A PROPRIETĂŢII FUNCIARE
Cap. III. PROBLEMELE JURIDICE ALE REPRIMĂRII
Cap. IV. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ PENTRU ACTELE DE RĂSCOALĂ ŞI PREJUDICIILE LOR  

 

Secţiunea IV

REVENIREA ŢĂRANILOR ASUPRA TOCMELILOR ĪNCHEIATE

 

Īncheierea noilor tocmeli pe anul 1907 nu a pus capăt frămāntării ţărănimii īn localităţile respective. Pe măsură ce răscoala se īntindea īn alte regiuni ale ţării şi căpăta forme tot mai violente, se constată că ţăranii revin asupra tocmelilor de curānd īncheiate.

 

§ 1. Revendicarea unor condiţii mai bune

 

Speranţa obţinerii unor condiţii mai bune decāt cele din tocmelile deja īncheiate determina pe ţărani să obţină pe diverse căi - chiar violente - desfiinţarea acelor tocmeli. Din materialul documentar se conturează obiective diferite īn atitudinea ţăranilor.

 

1. Obţinerea unor arendări directe

 

Asemenea condiţii mai bune erau scontate īn cazul excluderii arendaşilor intermediari, cu care ţăranii īncheiaseră tocmeli. De aceea, ei cereau rezilierea acelor tocmeli. Astfel, ţăranii din judeţul Brăila, īn număr mare, au venit īn capitala judeţului, cerānd prefecturii să intervină pentru ,,a se rezilia contractele de arendare a moşiilor statului şi a celor particulare“ din judeţ[1]. Īn acelaşi scop, īn unele localităţi ţăranii sileau pe secretarii comunali ,,să le rupă contractele agricole“[2]. Alteori se prezentau direct la arendaşi, ,,cerānd să li se dea contractul de īnvoieli pentru a-l rupe“[3].

 

2. Aşteptarea unei noi legi a tocmelilor

 

Un alt obiectiv al acţiujnilor ţărănimii de a desfiinţa vechile tocmeli era acela de a beneficia de condiţiile avantajoase ale unei noi legi a tocmelilor agricole, care să nu fie atāt de rea ca vechea lege. Speranţa lor nu era deşartă, deoarece īn presă, publicaţii şi chiar īn manifestările statului se anunţa necesitatea şi intenţia unei noi reglementări a tocmelilor agricole. Ei se temeau că vechile tocmeli īi excludeau de la beneficiul viitoarei legi. Astfel, din jud. R. Sărat se raporta că locuitorii aşteaptă a ,,vedea reformele legii agrare“[4]. Chiar prefecţii le dădeau asigurări că ,,guvernul vine cu un proect de lege pentru a le īmbunătăţi soarta“[5].

Cu timpul īnsă, ţăranii urmăresc obiective mai radicale, depăşind simpla īmbunătăţire a tocmelilor de arendare.

 

§ 2. Sprijinul din partea altor categorii sociale

 

Numeroşi au fost aceia care au sprijinit revendicările ţărănimii pentru uşurarea şi īmbunătăţirea tocmelilor agricole. Ei făceau parte din rāndul clasei muncitoare, al intelectualităţii, funcţionarilor de stat, armată etc. Explicaţia constă īn răspāndirea unei īntregi literaturi - īn domeniul economiei, dreptului, artei - şi a articolelor de presă referitoare la starea grea a ţărănimii, acţiune care se desfăşura de mai multe decenii. Dar, chiar şi fără influenţa scrierilor respective, situaţia ţărănimii putea fi sesizată de oricine venea īn contact cu mediul rural, deşi nu īntotdeauna putea să detecteze cauzele ei adevărate şi nici remediile salvatoare.

 

1. Clasa muncitoare

 

Muncitorimea s-a manifestat prin acte de solidaritate cu ţărănimea răsculată, ca acela din primele zile ale lui martie, de la Paşcani, Galaţi, Brăila, Constanţa, Bucureşti, Iaşi, Cāmpina, Tr. Severin etc. Īn presa muncitorească se lua atitudine īn privinţa revendicărilor ţărănimii: ,,...Noi socialiştii spunem că singurul mijloc de a īmbunătăţi soarta ţăranilor e micşorarea arenzilor, rezilierea tuturor contractelor vechi şi fixarea unei arenzi convenabile...“[6]. Referindu-se la cauzele nemulţumirii ţărănimii, M. Gh. Bujor menţiona īntre altele... lipsa de pămānt... jefuirea boierească sau arendăşească...“[7]. Īn apelul din martie 1907 al cercului ,,Romānia muncitoare“ din Bucureşti şi al Comisiei Centrale a Sindicatelor din Romānia, intitulat ,,Către muncitorii Capitalei“, se arată că ,,ţăranul a devenit sclavul pămāntului şi al boierului, după cum muncitorul fabricii a devenit sclavul maşinii şi al patronului“, iar īn īntrunirea publică ce s-a ţinut īn sala ,,Eforia“ la 11 martie 1907 s-a cerut: ,,fixarea prin lege a unui maxim de arendă“ şi ,,revizuirea democratică a legii tocmelilor agricole şi interzicerea īnvoielilor cu munca şi plata īn natură“[8]. La acestea se adaugă participarea activă a membrilor unor cercuri muncitoreşti şi chiar a unor muncitori izolaţi, la desfăşurarea evenimentelor răscoalei.

 

2. Intelectualitatea

 

Sprijinul acordat de intelectuali - cu apartenenţă politică şi ideologică diversă - a fost dublu:

- prin lucrări, studii, articole, producţii literare referitoare la starea ţărănimii;

- prin participare efectivă la desfăşurarea răscoalei.

 

a. Economistul G. D. Creangă s-a ocupat aprofundat de tocmelile agricole, chiar īn timpul răscoalei. Īn vara anului 1907 a cercetat tocmelile agricole pe anul 1906, pe care le-a şi publicat īn anul următor[9]. Tot īn 1907 el a publicat lucrarea ,,Proprietatea rurală īn Romānia“. Materialul său documentar a atras atenţia asupra formei juridice īn care se mişcau relaţiile de muncă dintre marii proprietari şi ţărani, dezvăluind conţinutul economic al contractelor agricole.

Asupra aceloraşi aspecte s-a oprit şi R. Rosetti, care īn lucrarea sa ,,Pentru ce s-au răsculat ţăranii“ a relevat tendinţa continuă de agravare a sarcinilor ţăranilor derivānd din tocmeli[10] şi necesitatea de a se interveni pentru schimbarea stării de lucruri existente.

O largă circulaţie īn rāndurile ţărănimii a avut lucrarea lui Sp. Haret intitulată ,,Chestia ţărănească“, apărută īn anul 1905, dar retipărită īn 1907, īn care propunea, īntre altele, o schimbare a sistemului de arendare, prin excluderea trusturilor de arendaşi şi arendarea directă a moşiilor la ţărani[11].

Un sprijin constant a acordat ţărănimii N. Iorga, prin īntreaga sa activitate la revista ,,Semănătorul“ - avānd ca obiectiv descrierea realistă a grelei stări a ţăranilor - cāt şi prin apărarea luată răsculaţilor la tribuna parlamentului sau īn paginile ziarului ,,Neamul romānesc“. Articolul său cu privire la primii ţărani executaţi - ,,Dumnezeu să-i ierte“[12] - a fost larg răspāndit īntre ţărani īn timpul desfăşurării răscoalei.

Cea mai largă răspāndire īntre ţărani au avut unele lucrări şi mai ales manifestul lui V. M. Kogălniceanu cu titlul ,,Către săteni“. El cerea o nouă lege de tocmeli agricole, prin care să se īmpiedice apăsările de tot felul şi să se ia măsuri ca ţăranul să nu fie īnşelat ,,nici la măsuratul pămāntului, nici la dijmuit, nici la socotirea zilelor“[13]. De asemeni, ,,Gazeta ţăranilor“ condusă de V. M. Kogălniceanu era mult răspāndită la sate. Interesul său pentru ţărănime rezultă şi din eforturile sale de a īnfiinţa ,,Reuniuni ţărăneşti“, asociaţii de ţărani pe care spera să le unească ulterior īntr-un partid al ţăranilor.

O organizaţie similară a fost ,,Societatea fiilor de ţărani“, īnfiinţată īn ajunul răscoalei, cuprinzānd intelectuali care ,,urmăreau ca prin mijloace legale să obţină īmbunătăţirea soartei ţăranilor“[14].

b. Participanţi direct la răscoală dintre intelectuali au fost, pe lāngă unii membri ai cercurilor muncitoreşti, mai ales intelectualii satelor - īnvăţători şi preoţi. Ei cunoşteau īn mod direct situaţia ţărănimii, ca şi lucrările care se refereau la schimbarea acestei situaţii şi au lucrat pentru dezvoltarea cooperaţiei săteşti şi a băncilor populare, iar īn timpul răscoalei, unii dintre ei au acţionat alături de ţăranii răsculaţi. Īmpotriva lor s-a deschis acţiune penală, iar unii au fost executaţi.

O participare similară au avut unii dintre studenţi şi chiar elevi. Găsim apoi chiar şi unii jurişti, īn special avocaţi care s-au alăturat luptei ţărănimii, poate şi pentru că ei erau fii de ţărani[15]. Alteori au fost semnalaţi judecători, şefi de gară, secretari comunali[16], care s-au solidarizat cu lupta ţărănimii. 

 

CONCLUZII

 

Evenimentele anului 1907 au confirmat cāt de serioasă era starea de nemulţumire a ţăranilor. Nu īntāmplător acţiunile ţăranilor s-au īndreptat īmpotriva contractelor agricole, forme juridice ale exploatării. Mecanismul tocmelilor agricole nu a mai putut funcţiona ca īn anii precedenţi. Echilibrul aparent al părţilor contractante nu a mai putut fi menţinut. Criza regimului juridic al relaţiilor din agricultură se declanşase. Ţăranii refuzau să mai īncheie tocmelile īn vechile condiţii, iar moşierii şi arendaşii nu mai puteau să-i silească cu vechile metode.

Īn vederea depăşirii impasului la care se ajunsese şi a restabilirii echilibrului īn relaţiile din agricultură, s-a procedat la tratative directe sau prin intermediul unor organe de stat, īntre ţărani şi moşieri sau arendaşi. Revendicările iniţiale ale ţăranilor urmăreau o uşurare a condiţiilor contractuale, īn cadrul legislaţiei īn vigoare - o scădere a arendei şi ruşfeturilor, atāt pentru terenurile de cultură, cāt şi pentru islazuri - dar şi o īmbunătăţire a formei şi conţinutului tocmelilor, īn ceea ce priveşte momentul īncheierii, clauzele, stabilirea preţului muncilor, măsurarea exactă, dijmuirea etc.

Nu īntotdeauna tratativele directe au avut succes, fapt pentru care statul a considerat necesar să intervină, spre a pune capăt tensiunii şi a evita actele de răscoală. Cu cāt se prelungea atitudinea de rezistenţă a moşierilor şi arendaşilor, conflictele se adānceau, iar ţăranii aveau şi alte noi revendicări. Acolo unde intervenţia statului a reuşit să determine părţile să īncheie noi tocmeli, s-a produs o nouă incertitudine, de această dată cu privire la respectarea lor, īntrucāt moşierii şi arendaşii socoteau tocmelile īncheiate ca nefiind valabile din punct de vedere juridic, pe motiv că ele le ating drepturile cāştigate, garantate prin legile īn vigoare şi că ele au fost īncheiate īn condiţii care nu le asigurau o voinţă liberă. Criza mecanismului contractului creştea, totodată, pe măsură ce ţăranii aşteptau o nouă reglementare, care să elimine pe arendaşii intermediari, să generalizeze sistemul arendării directe a moşiilor la ţărani şi īn condiţii mai bune ca īn trecut.

Un alt aspect al crizei este extinderea conflictului din sfera relaţiilor moşieri-ţărani, la alte categorii sociale, care au intervenit şi au luat atitudine īn conflict. Aşa cum burghezia, īn cea mai mare parte, a sprijinit pe moşieri şi arendaşi, tot aşa clasa muncitoare, unele elemente ale burgheziei, personalităţi culturale progresiste, tineretul, mai ales cel studios, au sprijinit revendicările ţăranilor.

Toate aceste aspecte legate de regimul tocmelilor agricole, īnsoţite tot mai mult de acte violente de răscoală, au depăşit starea de revoltă latentă premergătoare, intrānd īntr-o fază de conflict deschis, de criză violentă. Cercurile conducătoare au fost nevoite să intervină, folosind metoda concesiunilor īn cazurile cānd intervenea īn tratative, īndemnānd pe moşieri şi arendaşi să consimtă la condiţii mai uşoare, dar şi metode violente īmpotriva actelor de răscoală, produse sau chiar eventuale.

Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor a demonstrat că regimul juridic al tocmelilor nu a mai putut fi păstrat īn vechea formă, astfel că mecanismul contractelor agricole a putut funcţiona abia mai tārziu,
īntr-un alt cadru juridic.

 

 



[1] Doc. 1907, vol. I, p. 524.

[2] Ibidem, p. 525.

[3] Ibidem, p. 497, 498.

[4] Doc. 1907, vol. I, p. 621.

[5] Ibidem, p. 309, 329.

[6] ,,Romānia muncitoare“ din 4-11 martie 1907.

[7] Ibidem.

[8] ,,Romānia muncitoare“ din 18-25 martie1907.

[9] G. D. Creangă, Īnvoielile agricole īn Romānia, īn vigoare pe anul 1906, Buc., 1908.

[10] R. Rosetti, Pentru ce s-au răsculat ţăranii, Buc., 1907, p. 546.

[11] Sp. Haret, ,,Chestia ţărănească“, Buc., 1907, p. 14.

[12] ,,Neamul romānesc“ din 8 martie 1907.

[13] V. M. Kogălniceanu, ,,Către săteni“, Buc., 1906, p. 6, 12.

[14] L. Pătrăşcanu, Un veac de frămāntări sociale, Buc., 1969, p. 316 şi urm.

[15] Marea răscoală a ţăranilor din 1907, Buc., 1967, p. 675.

[16] Ibidem, p. 699.

 

<<Pagina anterioarã :: Home :: Despre autor :: Pagina urmãtoare>>

 

© Universitatea din Bucuresti 2003.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest,
except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to: Emil CERNEA; Text editor & Web design: Laura POPESCU; Last update: April, 2003

HOME Home Despre autor