Nicolae ISAR
Pagina de start
Cuprins
eBooks
Despre autor
 

III. Alte relatĂri de cĂlĂtorie (atribuite,
cu probabilitate, lui Simeon Marcovici)

2. Relatarea cĂlĂtoriei în oraŞul PloieŞti (10-13 august 1844)

În 13 ale acesteia, seara la 9 ceasuri, a sosit în Capitală de la Ploieşti M.S. Prea-luminatul nostru Prinţ, însoţit de Excelenţia lor d.d. miniştri şi d.d. aghiotanţii M.Sale.

La 10 ale acestii luni, de dimineaţă, d. colonelul vicontele Grammont, aghiotantul I.S. Prea-înălţatului nostru Domn, aducând vestea că M.S. va noroci oraşul Ploieşti cu a I.S. vizitaţie, chiar în ziua aceea, d-lui sărdarul Ioan Creţulescu1, cârmuitor, împreună cu d.d. prezidentul şi mădulările maghistratului2, cum şi cu 150 neguţători, călări, au ieşit spre întâmpinarea strălucitului oaspeţ ca la o jumătate ceas departe de oraş. Acolo, d. cârmuitor înfăţişă M.S. raport asupra stării judeţului, iar maghistratul împreună cu tot trupul neguţătorilor aduse pâine şi sare drept semn de recunoştinţă pentru îmbilşugarea de care se bucură orăşanii. M. Sa, priimindu-i cu obicinuita-i blândeţe şi dragoste, şi mulţumindu-le a pornit, însoţit de d. marele logofăt Manolache Băleanu, secretarul statului şi de d.d. aghiotanţi, şi înconjurat de această adunare entuziastă, către oraş, unde a intrat, în sunetul clopotelor şi a strigărilor celor mai veselitoare, pe la 5 ceasuri după amează, şi a tras la lăcaşul cârmuirei, unde fu priimit de Excelenţia lor marele logofăt Constantin Ghica3, şeful oştirii, d. marele logofăt Ioan Filipescu4, ministrul finanţei, d. marele logofăt Constantin C. Filipescu, şi de toate cele mai însemnate persoane ale oraşului.

Îndată după aceea, M.S. a priimit maghistratul împreună cu toţi neguţătorii şi după rostirea următorului cuvânt no.1, I.Sa a răspuns: “Vă mulţumesc, domnilor, de sentimentele ce Ne arătaţi, şi de vesela priimire ce Ne-a făcut oraşul nostru Ploieşti. Dragostea şi bucuria norodului sunt cea mai dulce răsplată a acelui oblăduitor ce nu doreşte alt decât binele şi fericirea obştii. Am venit în mijlocul dumneavoastră şi ca să ne cunoaştem, şi ca să aflu trebuinţele ce puteţi avea ca să aducem ajutorul, dacă nu cel după dorinţă, dar cel prin putinţă. Aşteptăm dar să Ne arătaţi ce vă lipseşte, ca să vedem ce vă putem da”.

Apoi s-a înfăţişat c. comitet de inspecţie al şcoalei normale, în numele căria d. pitarul Ioan Gorjanu5, profesorul acei şcoale, a rostit următorul cuvânt no.2.

În sfârşit, d. marele logofăt al dreptăţii6 a înfăţişat pe d.d. prezidentul şi mădularele tribunalului.

Cum a înserat, M. Sa s-a pus la masă împreună cu Excelenţia lor d.d. miniştri, cu d.d. aghiotanţi, cu d. cârmuitor şi cu alte persoane venite aici pentru trebuinţă. D. cârmuitor purtă pe la sfârşitul ospăţului pentru buna venire şi în sănătatea M.S. un toast care fu priimit cu cele mai vii strigări de ura. Seara, tot oraşul s-a iluminat de felurimi de transparente, şi la lăcaşul M. Sale s-au slobozit focuri de artifiţie frumoase.

Pe la 10 ceasuri, M. Sa a ieşit de s-a plimbat pe jos prin uliţele cele mai de frunte, urmat fiind de o populaţie numeroasă şi veselă. Muzici şi lăutari, presăraţi pe la casa d. cârmuitor şi prin pieţele oraşului, desfăta pe privitori care se preumbla până despre ziuă, căci o vreme lină şi dulcea lumină a lunii contribuia a înfrumuseţa silinţele dregătorilor şi a orăşanilor.

A doua zi, 11 august, M.Sa, pornind la 10 ceasuri de dimineaţă, a vizitat întâi maghistratul, unde a luat în băgare de seamă cu de-amăruntul starea întru care se află, povăţuind pe d-lor mădularele a îngriji cu durere de articolele îndestulării şi de îmbunătăţirea oraşului, a fi nepărtinitori în lucrările dumnealor şi a-şi împlini datoriile cu scumpătate, ca să aibă şi stăpânirea mulţumirea de a răsplăti cu plăcere râvna şi osârdia, şi să nu se vază niciodată silită să pedepsească 2-lea: spitalul, ce din nou s-a clădit. Aci se află ostaşii cei trei care s-au rănit la Telega cu prilejul luptei întâmplată între oştire cu arestanţii răzvrătiţi7. M.Sa, luând pe fiecare rănit de mână, l-a cercetat cu părintească duioşie de starea boalei sale şi de numărul anilor slujbei, zicându-le: “Bravo, copii; v-aţi luptat ca nişte voinici; sunt foarte mulţumit de voi; însănătoşiţi-vă cât mai în grab ca să am plăcerea de a vă privi supt arme”. A recomandat d.d-lor doctori Paciurea8 şi Papa9 să caute pe aceşti bolnavi cu cea mai mare îngrijire şi băgare de seamă. În sfârşit, a mulţumit d. marelui clucer Boldescu10 pentru osârdia ce a pus în clădirea şi înzestrarea acestui spital; 3-lea: temniţa, unde a iertat pe arestanţii care, căzuţi fiind supt vine uşoare, se arăta coprinşi de pocăinţă prin buna lor purtare; 4-lea: şcoala normală, unde fu priimit cu următoarea rugăciune no.3 rostită de un tânăr şcolar. M.Sa, făcând examen la unii din copiii începători, a rămas mulţumit şi a binevoit a hărăzi d. profesor gratificaţie leafa sa pe şase luni atât pentru râvna sa, cât şi pentru cărţile ce a dat la lumină spre folosul tinerimii11, cum şi la şcolari, cărţi şi ajutor pentru îmbrăcăminte; 5-lea: pensionul de fete, ţinut de doamna Feler12, care înfăţişând M. sale o cunună de laur aşezată pe o perniţă frumoasă cusută de tinerile pensionare, I. Sa a bine-voit a cerceta învăţăturile acestui pansion, a priimi cu dragoste înfăţişatul odor şi a hărăzi după obicinuita-i generozitate daruri directriţii şi fetelor; 6-lea: canţelaria Cârmuirei şi a tribunalului, cu cea mai mare scumpătate, despre care a rămas mulţumit, făcând însă băgare de seamă de a se căuta pricini mai multe şi după toată dreptatea, zicând că nu este destul a se păzi numai formele.

Seara a fost poftiţi la masă d. marele clucer Boldescu, d.d. mădularele tribunalului, d. prezidentul maghistratului, d. profesorul şcoalei normale şi d. doctorul ocrugului Papa. D. marele clucer Boldescu, ca cel mai mare şi mai vechi boier al oraşului, sculându-se, a închinat întru sănătatea M. Sale, şi după puţine minute I. Sa a răspuns asemenea prin toast, zicând: “pentru sănătatea orăşanilor ploieşteni, şi pentru fericirea oraşului Ploieşti”. Strigările cele necontenite de ura şi zgomotosul sunet al muzicei umplea de fiori toată inima de rumân adevărat. La 9 ceasuri seara, I. Sa iarăşi s-a plimbat pe jos prin uliţele cele iluminate ale oraşului şi a vizitat vreo câteva din cele mai frumoase prăvălii.

La 12 august, de dimineaţă, viind spre închinarea M. Sale două deputaţii de neguţători, însă una de rumâni şi greci şi alta de bulgari, I. Sa i-a priimit cu mulţumire şi cu acea atrăgătoare blajinitate care robeşte inimile şi insuflă dragoste şi respect şi chiar celor mai îndărătnici, şi le-a zis: “Domnilor, stăpânirea nu face nici o osebire între rumâni, greci şi bulgari; înaintea ochilor ei toţi supuşii cei liniştiţi şi cu bună purtare sunt una; am auzit că aci ar fi domnind oarecare dezghinare între d-stră şi că unii s-ar fi hrănind cu idei rătăcite13, dar nu am crezut un asemenea lucru, neputând înţelege cum nişte oameni familiţi şi cu stare ar îmbrăţişa calea pieirei ca să comprometeze fiinţa lor, şi cea de acum, şi cea viitoare. De aceia, siliţi-vă a întemeia între toţi orăşanii supunerea către stăpânire, liniştea şi unirea, care singure sunt aducătoare de fericire. Oraşul Ploieşti are un viitor mare; stăpânirea va întrebuinţa toate mijloacele ce-i vor fi prin putinţă pentru a lui dezvoltare, dar spre aceasta are trebuinţă de ajutorul celor buni cetăţeni”. Îndată după aceea, M.Sa, luând în băgare de seamă pilduitoarea râvnă şi necontenitele strădanii ce a jertfit mai cu osebire d. Constantin Gheorghiu Toţca14, mădular al comitetului de inspecţie, pentru înzestrarea şcoalei normale cu venituri îndestul de însemnate, a bine-voit a-l cinsti cu rangul de pitar, precum şi [pe] d. Procopie Filitis, pentru cinstea şi neprihănitul caracter ce a arătat şi arată ca un neguţător fruntaş al oraşului.

După aceasta, M. Sa a căutat toate jelbile, peste una sută, şi văzând că d. Zaharia Piţiligu slujeşte cu cinste de patruzeci de ani, şi totodată că se află sărac şi împovărat cu familie grea, a binevoit să-l cinstească cu rang de pitar şi să-i hărăzească gratificaţie leafa pe un an.

La un ceas după amează, M.Sa a pornit împreună cu toată suita ca să meargă la Bucov. La hotar I. Sa fu întâmpinat de d. paharnicul Manolache Lahovari15, cârmuitorul judeţului Saac, iar la casa scaunului cârmuirei de dumneaei păhărniceasa Olimpia Lahovari, în toaletă simplă şi foarte elegantă. Făcând şi aci revizie la cârmuire, la tribunal şi la temniţă, M. Sa a rămas mulţumit, a iertat vreo câţiva arestanţi căzuţi în vini uşoare, a povăţuit pe dregători să grăbească săvârşirea pricinilor şi, întorcându-să la orânduitul lăcaş, s-a pus îndată la masa gătită de d. cârmuitor cu toată cuvenita îndestulare şi gust. Seara, tot lăcaşul şi curtea cârmuirei, precum şi casele dregătoreşti s-au iluminat foarte frumos. Poarta era împodobită cu un arc triumfal, coprins de văpaie şi purtând deasupra un transparent cu numele M. Sale şi cu armele ţării. Focuri de artifiţie lucrate cu îndestulă iscusinţă au desfătat pe M. Sa până la 9 ceasuri seara, când s-a şi întors la Ploieşti prin necontenite alee şi în sunetul strigărilor de ura ale norodului.

Duminică, în 13 august, M.Sa a mers împreună cu toată suita şi cu pompă la biserica cea nouă a Sf.Ioan16 de a ascultat sfânta liturghie, după a căria săvârşire, întorcându-să acasă, a căutat jelbile ce să mai dedeseră, a priimit la 12 ceasuri vizita damelor, a dat dumnealui prezidentului maghistratului o sumă însemnată ca să împartă la feţele cele vrednice de ajutor, a înălţat în rang de paharnic pe d. sărdarul Ioan Trăsnea17, prezident al tribunalului, a ospătat şi, pornind la 5 ceasuri, însoţit de d.d. miniştri, a sosit în Capitală.

Nu este îndoială că orăşanii ploeşteni vor şti să preţuiască facerile de bine ce s-au revărsat asupră-le de generoasa mână a părintelui Rumâniei, că vor urma cu dragoste şi râvnă sfintele povăţuiri ce li s-au dat şi vor păstra cu sufletească umilinţă suvenirul trecerii M. Sale prin acest oraş, ca un odor nepreţuit şi mântuitor.

La poşta Podu-Văleni M. Sa fu întâmpinat de d. paharnic Costache Văcărescu18, cârmuitorul judeţului Dâmboviţa, şi la poşta Pociovaliştea l-a întâmpinat d. sărdarul Costache Lenj19, cârmuitorul judeţului Ilfov; la amândouă aceste locuri era pregătite pentru odihna M. Sale două umbrare prea frumoase; M. Sa n-a priimit a-l petrece mai mult de doi dorobanţi, zicând că nu voeşte paradă iar la palat fu întâmpinat de tot ştabul ostăşesc.

“Vestitorul românesc”, VIII, 1844, nr. 64, 15 august,
p. 253-254 (la rubrica “Ştiri ofiţiale. Bucureşti”).

Note

1 Serdar Ioan (Iancu) Creţulescu, cârmuitorul judeţului Prahova.
2 Prezidentul maghistratului Ploieşti, pitar Ioan Baldovin (Cf.”Almanahul Statului”, 1844).
3 Aghiotanţii domnitorului Gheorghe Bibescu înregistraţi în “Almanahul Statului” pe 1844, în ordine, erau: cu grade de polcolvnici, viconte de Grammont Ioan Voinescu, Scarlat Creţulescu; cu grade de maiori: Nicolae Lahovari, Constantin Bălăceanu; cu grade de căpitani: Nicolae Bibescu şi Ioan Florescu.
4 Mare logăfăt Constantin D. Ghica, şeful oştirii; ajutat de polcovnicul I.Odobescu.
5 Mare logăfăt Ioan Filipescu, ministru de Finanţe.
6 Pitar I. Gherasim-Gorjanu, profesorul şcoalei normale din Ploieşti, mutat aici din Călăraşi; ca şi alţi profesori din reşedinţele de judeţe, participant la revoluţia dela 1848 (Vezi şi G.D.Iscru, op.cit., p.67, 189-192 ş.a.; de asemenea, C-N.Boncu, Şcoala prahoveană, Bucureşti, 1976, p.41-45).
7 În calitate de mare logofăt al Dreptăţii, în “Almanahul Statului” pe anul 1844, este înregistrat Al.Villara, boier cu state vechi în funcţii publice.
8 26Este vorba de revolta arestaţilor închişi la Telega (din lotul condamnaţilor pentru mişcarea de la Brăila): conduşi de Vasile Vâlcov şi Andrei Deşu, revoltaţii de la Telega, odată scăpaţi din închisoare, proiectau să prindă pe Gheorghe Bibescu care se afla în apropiere, la Comarnic, dar “rebeliunea” lor, din 6 august 1843, a fost reprimată de corpul de pază al închisorii; din rândul militarilor cădea mort un soldat iar alţii trei erau răniţi, aceştia din urmă fiind internaţi la spitalul din Ploieşti pe care urma să-l viziteze domnitorul (Vezi C.N.Velichi, Mişcările revoluţionare de la Brăila din 1841-1843, Bucureşti, 1958, p.140-143).
9 Dr. Dimitrie Paciurea, cu doctorat în medicină la Paris, venit în ţară pe la 1831; angajat ulterior ca chirurg al oraşului Bucureşti (1839-1853); l-a însoţit pe Bibescu în vizita la spitalul din Ploieşti, dacă nu cumva, ca şi un alt medic, mai jos amintit, Pappa, nu a funcţionat cumva, temporar, şi la Ploieşti (Vezi V.Gomoiu, Repertor de medici, farmacişti, veterinari, vol.I, 1938, p. 309-310).
10 Dr.George Pappa, grec de origine, cu studii de medicină la Viena şi Tubingen; venit pe la 1828 la Ploieşti, apoi funcţionând la Bucureşti, în anii 1831-1843, apoi, din nou la Ploieşti (1844-1848). Cf. Ibidem. p. 314.
11 Marele clucer Boldescu, fondatorul spitalului din Ploieşti, construit după 1831, spital care – oficial sau nu – a purtat până în zilele noastre numele fondatorului.
12 “Cărţi date la lumină de I.G.Gorjanu”: Şcolar sătean sau Cărticică coprinzătoare de învăţături folositoare, 1840; Manual creştinesc…, 1836; Dascăl pentru limba franzozească…, 1832; Halima sau Povestiri mitologhiceşti…, traducere, t. I-IV, 1835-1838 (Cf. C.N.Boncu, op.cit., p.44-45.)
13 Este vorba de pensionatul de fete condus de Iosefina Feler, în care se preda limba franceză şi “greceasca vorbitoare”, şi pentru care Petrache Poenaru, în august 1843, la sfârşitul anului, avea cuvinte de laudă (Cf. Ibidem, p.50).
14 Aluzie la mişcările conspirative din anii anteriori – mai ales de la Brăila -, în care bulgarii şi grecii avuseseră rolul principal, suspiciunile autorităţilor vizând aceste comunităţi în general.
15 Pitar Constantin Gheorghiu Toşca (Toţca) este înregistrat în “Almanahul Statului” pe anul 1844 între funcţionarii maghistratului din Ploieşti.
16 Paharnic Manolache Lahovari, cârmuitorul judeţului Saac; soţia sa, “păhărniceasa” Olimpia Lahovari, născută Arsachi.
17 Biserica Sfântul Ioan din Ploieşti, din mahalaua cu acelaşi nume, sfinţită în 1843 (Cf. N. Stoicescu, op.cit., p. 498).
18 Serdar Ioan Trăsnea, prezident al tribunalului din Ploieşti (înregistrat cu această funcţie în “Almanahul” pe anul 1844, dar cu rangul de paharnic).
19 Paharnic Costache Văcărescu, cârmuitorul judeţului Dâmboviţa (amintit şi mai sus, nota 1, Relatări la locuri istorice).

Despre autor

©Universitatea din Bucureşti 2003. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. This book was first published by Editura Universităţii din Bucureşti ISBN 973-575-818-0
Comments to: Nicolae ISAR
Last update: Aprilie 2004
Web designer, Text editor: Annemarie LIHACIU