Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
| << |
12.4. Tratat asupra promovării
raporturilor economice între Regatul României și Reichul German
[1]
(23 martie
1939)
Art. I. În vederea colaborării
dintre Părţile Contractante va fi întocmit, ca o completare a actualei reglementări a schimburilor
economice româno-germane,
un plan economic pe mai mulţi ani care va menţine ca principiu
de bază echilibrarea schimburilor economice reciproce.
Planul economic, pe
de o parte, va ţine socoteală de cerinţele de import german,
iar, pe de alta, de posibilităţile de dezvoltare ale producţiunii
române, de necesităţile interne române şi de nevoile schimbului
economic al României cu alte ţări.
Planul se va extinde
îndeosebi asupra:
1. a) Dezvoltării
şi orientării producţiei agricole române. În acest scop,
după un prealabil schimb de experienţe al organelor competente
ale ambelor părţi, se va proceda şi la cultura de noi produse
agricole, precum şi la intensificarea celor ce sunt de pe acum cultivate,
mai ales a furajelor oleaginoase şi a plantelor textile;
b) Dezvoltării
industriilor agricole existente şi înfiinţării de noi industrii agricole şi de instalaţiuni
de prelucrare.
2. a) Dezvoltării
economiei româneşti silvice şi a lemnului;
b) Creării de
exploatări şi industrii forestiere întrucât vor apărea necesare
în raport cu cele de la punctul 2 a).
3. a) Livrării
de maşini şi de instalaţiuni pentru exploatările miniere
din România;
b) Fundării de
societăţi mixte româno-germane pentru deschiderea şi valorificarea
calcopiritei din Dobrogea, minereurilor de crom din Banat, minereurilor
de mangan din regiunea Vatra Dornei Broşteni.
De asemenea, va fi
examinată valorificarea zăcămintelor de bauxită şi
eventual crearea unei industrii de aluminiu.
4. Fundării unei
societăţi mixte româno-germană, care se va ocupa cu exploatarea
petrolului şi cu executarea unui program de foraj şi de prelucrare
a ţiţeiului.
5. Colaborării
pe teren industrial.
6. Creării de
zone libere în care se vor instala întreprinderi industriale şi comerciale,
şi construcţii, în aceste zone libere, de antrepozite şi
instalaţiuni de transbordare pentru navigaţia germană.
7. Livrării de
armament şi echipament pentru armata, marina, aviaţia română
şi industria de armament.
8. Dezvoltării
căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport, al reţelei
de drumuri şi a căilor de apă.
9. Construirii de instalaţii
de utilitate publică.
10. Conlucrării
dintre băncile române şi germane, în interesul ambelor ţări,
îndeosebi pentru înfiinţarea diverselor afaceri. [...]
Art. V. Prezentul tratat va fi ratificat. El intră
în vigoare o lună după schimbul documentelor de ratificare, care
se va face la Berlin, cât mai curând posibil. Părţile
Contractante îl vor aplica provizoriu, chiar de la data semnării.
Tratatul rămâne
în vigoare până la 31 martie 1944. Dacă nu este denunţat
un an înainte de această dată, se prelungeşte pe timp nedefinit.
El poate, în acest caz, să fie denunţat oricând, cu respectarea
unui termen de preaviz, de un an, la sfârşitul fiecărui trimestru
calendaristic.
Semnat la Bucureşti,
în text român şi german, fiecare în câte două exemplare, la 23 martie 1939.
Monitorul
oficial, din 2 iunie 1939
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |