Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu

ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940

<<

CUPRINS

>>

6.7. Scrisoarea regelui Ferdinand I, cuprinzând ultima sa dorinţă

(15 iulie 1927)

Scumpul meu Preşedinte al Consiliului,

Ca creştin sunt totdeauna stăpânit de grija clipei când mă voi înfiinţa Domnului, ca român şi ca Rege, mă gândesc neîncetat la soarta Ţării, căreia am jertfit viaţa mea pe pământ.

Dragostea mea nu mă lasă să consider că datoria îmi încetează cu această viaţă şi nu pot să nu mă gândesc la ce va fi în urma ei.

Dumnezeu a voit ca Coroana, de care e atât de insolubil legată soarta Ţării, să treacă pe capul nepotului meu nevârstnic Mihai. Rog Cerul să-l ocrotească şi să-i hărăzească binecuvântarea ca sub domnia lui să se întărească şi să sporească România clădită cu atâtea jertfe.

Fac apel la toţi bunii şi cinstiţii cetăţeni ai Ţării să ajute din toate puterile lor ca să înlesnească liniştita propăşire a statului.

În fruntea lor, asupra scumpului meu fiu Nicolae ca Regent, împreună cu colegii săi, cade cea mai grea răspundere în îndeplinirea sfintelor datorii. Cu credinţa şi dragostea ce înaintaşii familiei sale i-au dat pilda, fiul meu va putea duce la bun sfârşit misiunea ce îi revine.

Nu pot privi spre viitor fără să mă gândesc cu inima de părinte la scumpul meu fiu Carol, căruia îi urez viaţă cinstită şi fericită în noua soartă pe care şi-a croit-o împotriva silinţelor noastre. Nu mă îndoiesc că, ca orice român iubitor de ţară şi mai devotat ca oricare altul, stărui întru a înlesni, prin tot ce atârnă încă de dânsul, ca România în timpul fiului său Mihai şi a urmaşilor săi să se poată dezvolta şi propăşi în linişte şi cu spor.

În ceea ce mă priveşte, cu hotărâre şi numai spre a nu tulbura liniştea Ţării, m-am oprit de la mulţumirea sufletească de a-l revedea şi în acelaşi sentiment cer ca să nu se întoarcă în ţară decât, precum s-a legat, când autorităţile legale îi vor îngădui.

Trebuie ca fiul meu Carol să caute astfel să impună oricăror rătăciţi respectul situaţiei legale, create prin renunţarea sa la tron, aşa precum îi poruncesc cele mai imperioase datorii de român, de fiu şi de părinte, ca să respecte legământul încheiat din proprie voinţă si nesilit de nimeni.

Primiţi, vă rog, scumpul meu Preşedinte al Consiliului, expresia simţămintelor mele afectuoase,

FERDINAND.

“Monitorul oficial”, din 22 iulie 1927

<<

6.1

6.2

6.3

6.4

6.5

CUPRINS

6.6

6.7

6.8

6.9

>>

© University of Bucharest 2002. All rights reserved.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to:Ioan Scurtu
Last update: December 2002
Text editor&Web design:Raluca OVAC